ICCJ. Decizia nr. 3114/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3114/2004
Dosar nr. 2289/2004
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 10 februarie 2004, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpaţii:
1. – I.N. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. c) C. pen.;
2. – M.Şt. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 74 alin. (2) şi a art. 76 lit. c) din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestui din urmă inculpat, prin sentinţa penală nr. 284 din 11 februarie 2002 a Judecătoriei Buzău şi executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicare, privindu-i pe ambii inculpaţi, a art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să plătească părţii civile S.N. I.F. S.A., sucursala Buzău, suma de 34.684.547 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase a căror uzură a fost în procent de 80%.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 23 mai 2002, inculpaţii, îmbarcaţi în căruţa aparţinând lui I.N., s-au deplasat la Staţia de pompare a apei pentru irigaţii Verguleasa, aparţinătoare de S.N.I.F. S.A., sucursala Buzău, ei cunoscând că după orele 16,00, respectiva staţie nu este păzită.
În aceste condiţii, ei au încărcat în căruţă piese din metal, de genul pompe, ax cu motor pompă, vană, clopot, ramă, capac ax vană, rotor motor şi corp pompă. Întrucât respectivele materiale erau prea grele pentru a putea fi transportate, inculpaţii au descărcat o parte, iar la 24 mai 2002, de această dată fiind îmbarcaţi în căruţa aparţinând lui C.T., au revenit şi au luat cealaltă parte.
Piesele şi subansamblele din metal au fost valorificate la un centru de colectare a materialelor refolosibile.
După furtul bunurilor, inculpaţii, într-o altă zi, s-au reîntors la respectiva staţie şi când încercau să demonteze alte piese, au fost surprinşi de C.F. şi T.N., aceştia reuşind să-l imobilizeze pe M.Şt.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivele invocate fiind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atât în ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 142 din 26 martie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată de instanţa de apel, inculpaţii au declarat recursuri, nemotivate în scris.
Asupra recursului declarat de inculpatul M.Şt., se reţin următoarele:
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile.
Art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul (acela de 10 zile), curge de la pronunţare.
Raportând la cauză aceste texte procedurale, se constată că inculpatul M.Şt. a fost prezent la data pronunţării hotărârii instanţei de apel (26 martie 2004) recursul declarându-l la 16 aprilie 2004, deci cu depăşirea termenului legal.
În aceste condiţii, recursul declarat fiind tardiv, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul I.N., motivat oral pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este nefondat.
Instanţa, orientându-se, în ce-l priveşte pe inculpatul I.N., la pedeapsa de 2 ani închisoare, în acord cu criteriile generale de individualizare, a avut în vedere pericolul social al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost comisă, respectiv inculpatul având reprezentarea că fură dintr-o staţie de pompare dezafectată şi că materialele erau destinate valorificării lor ca fier vechi, sens în care a reţinut aplicarea de circumstanţe atenuante, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale.
În altă ordine de idei, executarea pedepsei în regim de privare de libertate, va fi în măsură să realizeze şi scopul ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul I.N. nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. şi ca tardiv, recursul declarat de inculpatul M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 142 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3115/2004. Penal. Art.182 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
