ICCJ. Decizia nr. 3135/2004. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Camera de Consiliu
Decizia nr. 3135/2004
Dosar nr. 3226/2004
Şedinţa din 9 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 5 iunie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 1963/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus respingerea cererii de recuzare formulată de petentul inculpat B.G. prin avocatul ales N.D. privind pe toţi judecătorii Tribunalului Bucureşti, ca nefondată.
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150.000 lei.
S-a reţinut că pe rolul Tribunalului Bucureşti se află înregistrat dosarul penal nr. 3139/2004 privind recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul penal nr. 3898/2004 privind luarea măsurii arestării preventive.
La termenul de judecată din data de 4 iunie 2004, recurentul a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 48 lit. d) C. proc. pen., motivat de termenul scurt stabilit pentru judecarea cauzei, apreciat ca suspect, ceea ce l-a determinat pe petent să considere că magistraţii acestei instanţe sunt incompatibile pentru a o soluţiona.
Dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru a se pronunţa asupra cererii de recuzare formulată.
Instanţa de fond a constatat inexistenţa vreunei împrejurări din care să rezulte interesul judecătorilor sau al rudelor acestora în modul de soluţionare a cauzei, ca şi a vreunui caz concret de incompatibilitate în care să se afle aceştia.
S-a apreciat că tribunalul, investit cu recursul inculpatului împotriva luării măsurii arestării preventive, a procedat legal şi corect la stabilirea unui termen de judecată cu prioritate, potrivit dispoziţiilor legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs în termen legal petentul B.G., în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
La termenul de judecată din 9 iunie 2004, apărătorul ales al recurentului a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată privind dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. proc. pen., apreciind că textul de lege instituie un tratament inegal privind ascultarea părţilor care are loc doar când instanţa găseşte necesar acest lucru.
Curtea a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului de lege arătat, considerând că aceasta nu are legătură cu rezolvarea fondului cauzei, astfel cum o cer prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pe fond, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de recuzare a întregii instanţe a Tribunalului Bucureşti.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică respingând cererea de recuzare ca neîntemeiată.
Chiar dacă recurentul a indicat numele tuturor judecătorilor instanţei recuzate în număr de 141, este de observat că motivul de incompatibilitate invocat, art. 48 lit. d) C. proc. pen., nu este justificat în cazul nici unuia, fiind prezentat generic, sub afirmaţia că există împrejurări din care rezultă că fiecare magistrat este interesat sub orice formă de soluţionarea cauzei în sensul respingerii recursului.
Or, Curtea constată că motivul de incompatibilitate invocat nu este dovedit, el trebuind a fi prezentat în mod punctual, în cazul fiecărui magistrat, şi demonstrat temeinic, sub aspectul interesului manifestat.
Cum în cauză nu sunt întrunite cerinţele articolului 52 alin. (5) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva încheierii din 5 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1963/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3134/2004. Penal. Extrădare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3136/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
