ICCJ. Decizia nr. 3437/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3437/2004
Dosar nr. 1661/2004
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 8 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul V.C. împotriva rezoluţiei nr. 3831/II/2 din 16 decembrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin care s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluţiei din 24 iunie 2003 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. 170/P/2003.
Petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei către intimaţii făptuitori V.I.A. şi O.L., reprezentând onorariul de avocat şi la 100.000 lei, cu acelaşi titlu, către stat.
S-a reţinut că, la data de 26 martie 2003, petiţionarul V.C. a formulat plângere penală împotriva notarului public O.L. şi a lui V.A.I., fratele său, susţinând că, potrivit înţelegerii dintre ei, făptuitorii au redactat în fals contractul de vânzare – cumpărare a unui teren, menţionând un preţ nereal şi omiţând să precizeze modul de împărţire a sumei dobândite între vânzători.
Prin rezoluţia nr. 170/P/2003 din 24 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de O.L. şi V.I.A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen.
Plângerea formulată de persoana vătămată V.C. împotriva rezoluţiei de neurmărire penală a fost respinsă, ca neîntemeiată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti prin rezoluţia nr. 3831/II/2/2003 din 16 decembrie 2003.
S-a constatat că soluţia dispusă de procuror este legală şi temeinică, preţul declarat şi menţionat în contractul de vânzare – cumpărare reprezentând acordul părţilor, iar modul de împărţire a sumei dobândite între vânzători excedând atribuţiilor notarului public.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată a formulat plângere în faţa instanţei de judecată căreia, i-ar fi revenit, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror.
Instanţa de fond a apreciat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de O.L. şi V.A.I. este legală şi temeinică, neexistând motive care să determine recurgerea la una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) C. proc. pen.
Preţul consemnat în contractul de vânzare – cumpărare a reprezentat voinţa şi acordul părţilor, iar modul în care s-au împărţit banii a fost consemnat într-un proces – verbal semnat de către acestea, neexistând dovezi că unii dintre vânzători ar fi încasat sume de bani în plus.
Împotriva acestei sentinţe penale, a declarat recurs în termen legal petiţionarul V.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, pe fond, admiterea plângerii formulată împotriva rezoluţiei de neurmărire penală.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că soluţia dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. 170/P/2003 este legală şi temeinică.
Probele administrate în cauză au fost corect interpretate, neexistând dovezi, în sensul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., de către făptuitorii O.L. şi V.A.I.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii formulate de petiţionar este justă, recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată O.L.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 8 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată către partea vătămată O.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 343/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3438/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
