ICCJ. Decizia nr. 3467/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3467/2004
Dosar nr. 1209/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1181 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, fost condamnat inculpatul minor B.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
A mai fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals, privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente B.M. şi B.G. să plătească părţii vătămate J.C. despăgubiri în echivalentul în lei a sumei de 400 dolari.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în noaptea de 9 iulie 2003 în municipiul Iaşi, cetăţeanul englez J.C. a fost atacat pe stradă de inculpatul B.C. şi de coinculpaţii B.M. şi R.M.A., care i-au sustras un telefon mobil şi portofelul care conţinea cărţi de credit, 200 dolari, 2.500.000 lei şi acte personale. Organele de poliţie, sesizate imediat, au identificat în aceeaşi noapte pe B.M. şi R.M.A., recuperându-se parţial şi paguba produsă victimei. Inculpatul B.C. s-a sustras urmăririi penale, fiind depistat la 4 octombrie 2003, când s-a prezentat în faţa organelor de poliţie ca fiind E.G., indicând alte date de stare civilă.
Apelul declarat de inculpat, împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 95/ A din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Faptele comise în împrejurările descrise în hotărârile pronunţate în cauză au fost dovedite cu probele administrate, ele fiind recunoscute de recurent.
La aplicarea pedepselor, situate spre minimul prevăzut de lege, se constată că s-au respectat criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 şi art. 109 C. pen., ţinându-se seama de situaţia personală a inculpatului, dar şi de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise cât şi al făptuitorului, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de tâlhărie şi este în curs de cercetare, pentru complicitate la o infracţiune de furt calificat.
Nu există deci, nici un motiv pentru a diminua cuantumul pedepsei aplicate în cauza de faţă.
În consecinţă, recursul inculpatului se va respinge cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 octombrie 2003 la 23 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3465/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3469/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
