ICCJ. Decizia nr. 3465/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3465/2004
Dosar nr. 79/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 827 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpata Y.S.D. la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 şi art. 160 lit. e) C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive de la 10 septembrie 2003 la 9 octombrie 2003 cu 30 zile.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 17 mai 2002, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 117 C. pen. şi s-a dispus expulzarea inculpatei din România, după executarea pedepsei.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpată cantitatea de ½ kg (474 g) cocaină şi s-a dispus distrugerea acesteia, conform art. 18 din aceeaşi lege.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 17.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, a reţinut ca situaţie de fapt că, potrivit procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, de la Aeroportul Otopeni, inculpata a fost condusă de organele de poliţie la Spitalul de Urgenţă, găsindu-se asupra sa, 52 de capsule de cocaină, în stomac şi zona pelviană.
Inculpata a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie. Astfel, în motivele de apel formulate oral, s-a învederat faptul că pedeapsa aplicată este foarte gravă, în raport de circumstanţele comiterii faptei, constând în transportul drogurilor, în vederea efectuării unui tratament personal pentru inculpată.
Totodată, inculpata a arătat că se află în tranzit în România, că drogurile erau pentru consum personal şi că nu dorea comercializarea lor pe teritoriul ţării noastre.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 714/ A din 4 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatei, a menţinut starea de arest a acesteia, a dedus prevenţia de la 17 mai 2002, la zi, şi a obligat-o la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul avocatului în cuantum de 400.000 lei şi onorariul traducătorului în cuantum de 700.000 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata Y.S.D., care prin apărătorul ei a reiterat motivele din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că instanţele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatei, care este medic şi cunoştea consecinţele, pe care oferirea spre consum a cantităţii mari de cocaină le poate avea asupra persoanelor.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 17 mai 2002, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariilor pentru apărătorul din oficiu şi interpretul de limbă bulgară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata Y.S.D., împotriva deciziei penale nr. 714/ A din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 17 mai 2003 la 23 iunie 2004.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru interpretul de limbă bulgară se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3463/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 3467/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
