ICCJ. Decizia nr. 3469/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3469/2004
Dosar nr. 2592/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 16 martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru pedeapsa de 534 zile închisoare rămasă neexecutată din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 103 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin Decizia penală nr. 694 din 28 iunie 2001 a Tribunalului Prahova şi s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, la zi, începând din 4 februarie 2004.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 400.000 lei, obţinută de inculpat prin săvârşirea faptei.
A mai fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, inculpatul M.S., la data de 3 februarie 2004, a lucrat în gospodăria părţii vătămate B.V., din comuna Starchiojd, judeţul Prahova, la acoperişul casei.
În seara aceleiaşi zile, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a mers la locuinţa şi, cunoscându-l partea vătămată i-a deschis uşa, după care inculpatul a ameninţat-o cu moartea, solicitându-i banii pe care îi are în locuinţă.
Victima, în vârstă de 85 de ani, a încercat să strige, să ceară ajutor, dar inculpatul a strâns-o de gât şi de gură.
Între cei doi a avut loc o luptă, partea vătămată reuşind să-l zgârie, pe faţă pe inculpat, însă în cele din urmă, de teamă i-a dat suma de 1.000.000 lei, din care, la rugăminţile sale, inculpatul i-a restituit 150.000 lei.
Inculpatul, după însuşirea banilor, a părăsit locuinţa şi a mers la martorul B.N., căruia i-a relatat cele întâmplate, şi împreună au anunţat poliţia şi salvarea.
Partea vătămată a fost transportată la spital şi ţinută sub observaţie, timp de 24 ore, aşa cum rezultă din foaia de observaţie, aflată la dosar, constatându-se că prezintă escoriaţii în zona cervical median dreaptă şi stângă, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile şi nu necesită îngrijiri medicale.
Din banii sustraşi de inculpat, prin ameninţări şi violenţe fizice, partea vătămată a recuperat o parte, iar pentru diferenţa, în sumă de 400.000 lei, nu s-a constituit parte civilă, motiv pentru care s-a aplicat măsura de siguranţă a confiscării, prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră, în raport de circumstanţele sale personale, în sensul că a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar prejudiciul a fost modic, solicitând desfiinţarea sentinţei şi reindividualizarea pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 179 din 26 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menţinut starea sa de arest, a dedus din pedeapsă detenţia preventivă de la 4 februarie 2004, la zi şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.S., solicitând achitarea sa, întrucât nu a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului M.S. în săvârşirea la 3 februarie 2004 a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Astfel, este dovedit, în baza actelor medicale, procesului verbal întocmit de organele de poliţie, declaraţiile părţii vătămate şi a martorului B.N., coroborate cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut fapta comisă, că în data de 3 februarie 2004 inculpatul a agresat-o şi ameninţat-o pe partea vătămată, obligând-o să-i dea suma de 1.000.000 lei.
Având în vedere aceste probe, în mod corect, instanţele au condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât criticile din recursurile declarate sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Totodată se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 179 din 26 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 februarie 2004 la 23 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3467/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3470/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
