ICCJ. Decizia nr. 3500/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3500/2004
Dosar nr. 3580/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile invocate de inculpatul P.F. ca nefondate, iar în baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că cele trei excepţii sunt nefondate pentru următoarele considerente:
- excepţia nulităţii dispoziţiei de menţinere a stării de arest preventiv din sentinţa penală nr. 544 din 22 aprilie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ridicată de inculpat cu motivarea că privarea de libertate nu a fost pusă în discuţie, a fost respinsă, reţinându-se că instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 289 C. proc. pen., privitoare la oralitatea şi contradictorialitatea judecăţii, aşa încât nu se poate vorbi de încălcarea dreptului la apărare a inculpatului P.F.; că totodată dezbaterile au avut loc în şedinţă publică şi că pronunţarea a avut loc în şedinţă publică;
- excepţia nulităţii dispoziţiilor de menţinere a stării de arest în baza art. 350 C. proc. pen., a fost respinsă motivat în conformitate cu dispoziţiile art. 159 C. proc. pen., potrivit cărora procedura prelungirii se dispune numai în cursul urmăririi penale şi respectiv menţinerea arestării inculpatului în cursul judecăţii se face în conformitate cu dispoziţiile art. 3001 şi art. 3002 C. proc. pen.
Respectând aceste dispoziţii, conchide instanţa, s-a menţinut starea de arest potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., nemaifiind obligată să pună din nou în discuţie această măsură cu ocazia dezbaterilor în fond.
Excepţia nulităţii absolute a încheierii din 22 aprilie 2003 pronunţată în dosarul nr. 1676/2003 a Tribunalului Bucureşti, respectiv că starea de arest a inculpatului a fost prelungită într-un complet format dintr-un singur judecător, a fost respinsă, motivat de faptul că instanţa de recurs s-a mai pronunţat cu privire la această excepţie, fiind respinsă ca nefondată în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 161/2003.
În fine, constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în baza art,.3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Recursul este nefondat.
Măsura arestării preventive a fost dispusă şi prelungită, legal în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.
Instanţa de apel, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului constatând că temeiurile care au justificat această măsură au rămas neschimbate.
În consecinţă, recursul declarat împotriva acestei încheieri este nefondat urmând a fi respins, iar inculpatul obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva încheierii de şedinţa din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală, pronunţată în dosarul nr. 2017/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3499/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3505/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
