ICCJ. Decizia nr. 3496/2004. Penal. Art. 174 , 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3496/2004
Dosar nr. 1910/2004
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 16 ani închisoare, în baza art. 174 – art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpat un satâr şi un fular, corpuri delicte.
S-a luat act că partea vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată prevenţia de la 8 ianuarie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând şi onorariul avocatului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, la data de 7 ianuarie 2002, în cadrul unui conflict avut cu G.D., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, cu picioarele şi cu un satâr, producându-i leziuni traumatice grave şi multiple, în principal deschise, soldate cu decesul victimei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.V.
Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- neaplicarea faţă de inculpat a pedepsei complimentare a degradării militare, prevăzut de art. 67 alin. (2) C. pen., obligatorie faţă de aplicarea pedepsei principale mai mare de 10 ani;
- aplicarea unei pedepse principale prea blânde în raport de specificul faptei, comisă prin cruzimi care accentuează gravitatea omorului;
- neconfiscarea unei cârje metalice şi a unui baston de lemn (motiv care nu a mai fost susţinut de procurorul de şedinţă, rezultând că aceste obiecte au aparţinut victimei).
Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei condamnări şi a solicitat achitarea, pe motiv că nu este el autorul omorului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II–a penală, prin Decizia penală nr. 160/ A din 8 martie 2004, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 16 ani închisoare la 25 ani închisoare.
S-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.V. şi s-a computat prevenţia de la 8 ianuarie 2002, la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu pentru avocatul din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.D., care a solicitat achitarea, reinterând motivul de apel, în sensul că nu el a fost autorul omorului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit, în mod corect, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatulu.
B.V., în săvârşirea în data de 7 ianuarie 2002 a infracţiunii, prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. d) – art. 176 lit. a) C. pen.
Astfel, este dovedit prin procesul verbal de cercetare la faţa locului, constatarea tehnico ştiinţifică criminalistică efectuată în cauză, toate coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi, că inculpatul, în mod spontan şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat victimei G.D. persoană în vârstă de 87 de ani, mai multe lovituri cu pumnul, picioarele şi cu satârul, provocându-i leziuni ce au dus la decesul acesteia.
De altfel, inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei, arătând detaliat, actele de agresiune săvârşite asupra victimei.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului, instanţa de apel a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţională cu pericolul social al faptei comise.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 23 iunie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II–a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2002 la 23 iunie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3484/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3499/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
