ICCJ. Decizia nr. 3505/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3505/2004
Dosar nr. 1572/2004
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1 din 5 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata M.C. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost făcută aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), computată durata arestării preventive şi în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată de la inculpată 7,56 gr. heroină şi 0,76 gr. heroină, iar conform art. 17 alin. (2) din aceiaşi lege şi suma de 1.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 24 iulie 2003, inculpata a fost prinsă vânzând unei persoane cantitatea de 0,8 gr. heroină şi având asupra sa încă 10 grame heroină, pentru comercializare.
Împotriva acestei soluţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata M.C. au declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 98 din 11 februarie 2004, a respins ambele căi de atac.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpată, au declarat recurs.
Ministerul Public a criticat hotărârile sub aspectul temeinicie lor în ce priveşte individualizarea pedepsei.
Sub acest aspect s-a menţionat că pedeapsa nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei, pentru următoarele motive:
- cantitatea apreciabilă de heroină ce a fost confiscată (0,80 grame vândută şi 8 grame destinată comercializării);
- împrejurarea că în mod obişnuit inculpata se ocupa cu traficul de droguri;
- nu are loc de muncă.
Faţă de toate acestea, procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor şi majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate.
La rândul său, inculpata declarând recurs a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei, deoarece nu are antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi a colaborat cu lucrătorii de poliţie denunţând un traficant de droguri.
La termenul de astăzi a declarat că îşi retrage recursul.
Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate, prin prizma stabilirii şi aplicării pedepsei se constată că aceasta a fost greşit individualizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei.
Astfel, având în vedere cantitatea de heroină găsită asupra inculpatei, faptul că aceasta se ocupa în mod obişnuit cu traficul de droguri şi nu are un loc de muncă şi ţinând seama de pericolul pe care-l reprezintă asemenea fapte penale, rezultă că pedeapsa, aşa cum a fost stabilită şi aplicată, nu poate să-şi atingă scopul educativ şi de prevenire a săvârşirii altor infracţiuni, cum prevede art. 52 C. pen., fiind cazul, ca din aceste motive să fie majorată.
Faţă de comunicarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, din care rezultă că recurenta a denunţat o persoană ce comercializa droguri, şi în urma acestuia s-a format un dosar, iar făptuitorul a fost arestat, aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 este justificată.
În consecinţă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, urmează să fie admis numai sub aspectul majorării cuantumului pedepsei principale aplicate, să se menţină celelalte dispoziţii ale hotărârilor şi să se ia act că inculpata şi-a retras recursul.
Întrucât inculpata a fost judecată în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata arestării.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, care a asistat-o pe inculpată ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurenta inculpată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei nr. 98 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a sentinţei nr. 1 din 05 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpata M.C.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate, pe care îl majorează de la 3 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatei de la data de 24 iulie 2003 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Ia act că inculpata M.C. şi-a retras recursul declarat, împotriva deciziei nr. 98 din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3500/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 352/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs în... → |
|---|
