ICCJ. Decizia nr. 3532/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3532/2004
Dosar nr. 1315/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 151 din 26 octombrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
Pe perioada indicată de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru Spitalul clinic militar Dimitrie Gerota şi a fost obligat inculpatul să plătească acestei părţi civile suma de 41.645.989 lei, plus dobânzile aferente de la data rămânerii definitive a sentinţei până la achitarea integrală a sumei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă, în parte şi acţiunea civilă exercitată de partea civilă Şt.F. şi a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor să plătească acestei părţi civile suma de 5.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul D.P. a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor să plătească părţii civile Şt.F. suma de 6.522.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea civilă Şt.F., vizând prestaţia periodică lunară de 2.500.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a reţinut că, inculpatul a fost încorporat de Centrul militar judeţean Gorj la data de 24 februarie 1999 şi repartizat pentru satisfacerea stagiului militar la UM. 0389 Lugoj, de unde a fost mutat, la 8 iunie 1999 la UM. 0223 Bucureşti.
În ziua de 18 octombrie 1999, inculpatul a fost planificat în serviciul de pază la un obiectiv situat pe B-dul Iuliu Maniu din Bucureşti, în postul nr. 1, schimbul III, între orele 10-14, având asupra sa pistolul mitralieră şi 60 cartuşe de război, calibrul 7,62 mm.
La intrarea în serviciul de gardă, inculpatul împreună cu ceilalţi militari în termen (din grupa ce executa paza perimetrului obiectivului, a fost instruit cu privire la consemnul postului şi la modul de folosire a armamentului şi muniţiei din dotare, în sensul că, la pistolul mitralieră să se poarte încărcătorul gol, iar cele două încărcătoare cu muniţia de război să rămână în port-încărcător şi folosite în cazuri deosebite.
În grupa de gardă era inclusă şi partea civilă Şt.F., planificat tot în schimbul III, însă la postul nr. 2.
La intrarea în serviciul de gardă, ajutorul comandantului gărzii, martorul D.C. a ordonat celor care preluau posturile de gardă să asigure curăţenia în zona acestor posturi, respectiv, să strângă frunzele căzute.
Cu acea ocazie, între inculpat şi partea vătămată s-a iscat o dispută verbală legată de transportul tomberonului la locul de depozitare a gunoiului din incinta unităţii. Partea vătămată a solicitat ca inculpatul să ducă tomberonul cu gunoi, însă acesta a refuzat, menţionând că are dureri la coloana vertebrală, după care, cei doi şi-au adresat reciproc injurii. Partea vătămată, după ce a dus tomberonul, i-a spus inculpatului „beteagule", expresie ce l-a enervat pe inculpat care, la rândul lui l-a ameninţat.
Partea vătămată a pretins că inculpatul l-a ameninţat cu împuşcarea, însă acesta a negat, pretinzând cu ocazia confruntării că s-a gândit doar să-l bată.
Cum nu au mai fost de faţă alte persoane, ameninţarea concretă nu poate fi stabilită. După aceste ameninţări, inculpatul a înlocuit încărcătorul gol cu unul din încărcătoarele cu muniţie, a armat, introducând cartuş pe ţeavă, după care a îndreptat arma către partea vătămată care se afla la o distanţă de 30 m de el.
Partea vătămată auzind zgomotul specific armării pistolului mitralieră, s-a întors către inculpat, moment în care a auzit bubuitura produsă de focul de armă şi a constatat că a fost împuşcat în umărul drept.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul clinic militar Dimitrie Gerota, internată şi operată de urgenţă cu diagnosticul „plagă împuşcată transfixiantă latero-toracic dreapta, cu orificiul de intrare în şanţul delatopectoral drept şi cel de ieşire interscapulo-vertebral drept cu fractură cominutivă arcuri costale posterioare V-VI".
În raportul de expertiză medico-legală traumatologică s-a concluzionat că leziunile traumatice s-au produs prin împuşcare, că acestea necesită 35 zile de îngrijiri medicale şi că au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei au formulat apel în termen, inculpatul, partea civilă Şt.F. şi partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 49/2003, Curtea Militară de Apel a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 151/2003, în sensul că inculpatul a fost obligat în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, au fost respinse ca fiind nefondate, apelurile declarate de partea civilă Şt.F. şi partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor.
S-a motivat că prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt care îşi găseşte corespondent în probele administrate, că s-a făcut o corespunzătoare încadrarea juridică, iar la individualizarea pedepsei s-au respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ceea ce priveşte recursul părţii responsabile civilmente s-a apreciat că prima instanţă a stabilit corect atât despăgubirile materiale, cât şi daunele morale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, inculpatul care a solicitat admiterea acestuia şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) sau 2 C. pen., deoarece nu a acţionat cu intenţia de a ucide. În subsidiar, a solicitat a se reţine în sarcina sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei aplicate. A mai criticat Decizia sub aspectul rezolvării laturii civile, în sensul că nu se justifică obligarea sa la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale.
Examinând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea consideră că acesta nu este fondat.
Astfel, fapta şi împrejurarea săvârşirii acesteia, vinovăţia inculpatului, precum şi încadrarea juridică reţinută îşi găsesc corespondentul în probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe.
Susţinerea inculpatului că nu a acţionat cu intenţia de a ucide şi că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă din culpă este neîntemeiată, deoarece din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, a încărcat arma, a îndreptat-o spre victimă care se afla la 30 m de el şi a tras, lovind victima în umăr, leziunile cauzate fiind de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate.
Curtea consideră că la individualizarea pedepsei aplicate s-a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise, împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi persoana inculpatului care nu a are antecedente penale, a avut o poziţie sinceră de recunoaştere a faptei pe care a regretat-o, aceste din urmă împrejurări regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate, stabilită la limita minimă prevăzută de textul incriminator.
Sub aspectul temeiniciei acordării daunelor materiale şi morale, Curtea consideră că instanţa le-a apreciat în mod just. Cuantumul despăgubirilor materiale îşi găseşte corespondent în probele administrate (bilete de transport, chitanţe cu privire la taxele de expertiză etc.). De asemenea, daunele morale au fost just stabilite, având în vedere suferinţele fizice şi psihice îndurate în concret de partea vătămată.
Faţă de această situaţie, Curtea consideră că Decizia pronunţată este legală şi temeinică şi în consecinţă, în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei nr. 10 din 19 februarie 2004 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 354/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
