ICCJ. Decizia nr. 3527/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3527/2004
Dosar nr. 2603/2004
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 401 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat inculpatul N.M. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la pedeapsa anterioară de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 543/1998 a Tribunalului Dolj şi s-a contopit restul neexecutat de 873 zile în pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.
Instanţa a reţinut în fapt că în seara de 15 august 2002, în jurul orei 23,30, inculpatul a pătruns prin efracţie în autoturismul Dacia 1300, parcat pe B-dul 1 Mai din capitală, a deplasat maşina 8-10 metri înapoi, moment în care a fost surprins şi oprit de proprietarul maşinii, partea vătămată C.C. Partea vătămată a încercat să-l imobilizeze, dar inculpatul l-a lovit, l-a muşcat de mână şi a fugit. Şi-a pierdut cu acea ocazie cheile de la uşa blocului şi a apartamentului, care au fost găsite ulterior de poliţie la locul faptei. Toate acestea au fost văzute de martorii B.V. şi S.M. care l-au recunoscut pe inculpat întrucât locuia într-un bloc vecin cu blocul martorilor.
Prin Decizia penală nr. 323 din 27 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea consumată de tâlhărie în tentativă la această infracţiune, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Împotriva deciziei curţii de apel inculpatul a declarat recurs prin care a cerut, de această dată, achitarea sa susţinând că în seara de 15 august 2002 s-a aflat la domiciliul său împreună cu concubina şi cu tatăl său. În subsidiar, a arătat că pedeapsa de 10 ani închisoare, este prea aspră şi a cerut reducerea ei.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut corect, pe baza probelor administrate, că în seara de 15 august 2002, inculpatul forţând portiera autoturismului, l-a sustras deplasându-l din locul unde era parcat, iar la intervenţia părţii vătămate, a agresat-o pentru a-şi asigura scăparea.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, dar aceasta rezultă din declaraţiile constante ale părţii vătămate şi ale martorilor B.V. şi S.M., din constatările organelor de poliţie şi probele materiale găsite la faţa locului, toate infirmând declaraţiile, de altfel, contradictorii ale martorilor T.E. şi N.I., respectiv, concubina şi tatăl inculpatului care au susţinut că inculpatul nu a ieşit din casă în acea seară.
La aplicarea pedepsei se constată că s-au respectat criteriile de individualizare menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de limitele prevăzute de lege, de nesinceritatea manifestată de inculpat în tot cursul procesului, multiplele condamnări suferite încă din timpul minoratului pentru fapte de acelaşi gen, starea de recidivă, precum şi pericolul social concret al infracţiunii comise.
Nu există nici un temei pentru a se micşora cuantumul pedepsei aplicate.
Urmează, în consecinţă, să se respingă recursul declarat de inculpat care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 323/ A din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 27 august 2002 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 352/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 3532/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
