ICCJ. Decizia nr. 3575/2004. Penal. Strămutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3575/2004
Dosar nr. 3447/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sus-numitul B.I. a fost trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cauza fiind înregistrată sub nr. 200/2004 la Judecătoria Vişeul de Sus.
După investirea instanţei, inculpatul a formulat cerere de strămutare înregistrată la 19 ianuarie 2004, motivat de faptul că fiind executor judecătoresc pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar soţia şi fiica sunt grefiere în cadrul aceleiaşi instanţe, doreşte o judecare corectă, de altă instanţă egală în grad, potrivit dispoziţiilor art. 55 C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 1329 din 5 aprilie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis cererea formulată de petiţionarul B.I. şi a strămutat cauza la Judecătoria Braşov.
Ulterior la 12 februarie 2004 intimata SC I. SA Borşa, a formulat cerere de strămutare.
Prin încheierea nr. 1857 din 2 aprilie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis şi această cerere privind strămutarea aceluiaşi dosar nr. 200/2004 al Judecătoriei Vişeul de Sus şi a dispus judecarea cauzei la Judecătoria Suceava, menţinând actele îndeplinite.
La 15 iunie 2004 petiţionarul inculpat B.I. formulează o nouă cerere de strămutare, motivat de faptul că în cauză există două încheieri de strămutare a aceluiaşi dosar, dar două instanţe diferite, ceea ce tergiversează soluţionarea cauzei.
La data de 25 iunie 2004 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având de soluţionat această nouă cerere de strămutare, care potrivit art. 61 C. proc. pen., poate fi repetată oricând şi constatând că s-a dispus strămutarea cauzei la două instanţe diferite, motivat de faptul că nici părţile şi nici informaţiile n-au făcut referire la existenţa primei încheieri de soluţionare, a procedat la soluţionarea conflictului.
Deliberând asupra conflictului apărut, prin prisma principiilor ce guvernează instituţia strămutării se constată că, prima instanţă respectiv Judecătoria Braşov, la care a fost strămutată, la 5 martie 2004, este Judecătoria Braşov, şi că după pronunţarea acestei soluţii cu caracter definitiv de către Înalta Curte, încheierea ulterioară, din 2 aprilie 2004 de strămutare a aceluiaşi dosar nr. 200/2004 la Judecătoria Suceava, nu putea avea efectul prevăzut de lege de înlocuire a competenţei delegate deja stabilite, cu o alta.
În consecinţă, Curtea, constatând că a doua încheiere de strămutare a aceluiaşi dosar este lipsită de efectul arătat, urmează a stabili că în cauza privind pe petiţionarul B.I., competentă să judece cauza este Judecătoria Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 200/2004 al Judecătoriei Vişeul de Sus, privind pe petiţionarul B.I., în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3574/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3585/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
