ICCJ. Decizia nr. 359/2004. Penal. Art.182 alin.1 c.pen. Recurs în anulare

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 359/2004

Dosar nr. 3884/2003

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004

Asupra recursului în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 691 din 28 martie 2001, Judecătoria Braşov l-a condamnat pe inculpatul S.I.C., în baza art. 182 alin. (1) C. pen., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 11.835.000 lei despăgubiri materiale şi 7.000.000 lei daune morale către partea civilă B.I., precum şi la 1.681.200 lei reprezentând contravaloare prestaţii medicale către Spitalul judeţean Braşov.

Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 24 ianuarie 2000, inculpatul S.I.C. i-a aplicat părţii vătămate B.I. mai multe lovituri cu pumnul în faţă, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale, precum şi pierderea dinţilor frontali 12, 11 şi 22.

Apelul inculpatului a fost admis prin Decizia penale nr. 594 din 3 octombrie 2001 a Tribunalului Braşov şi desfiinţând hotărârea atacată, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în aceea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, dispunând, conform art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani.

A fost redus cuantumul despăgubirilor de la 11.835.000 lei la 1.485.000 lei şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelată.

Instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind greşită constatarea instanţei de fond potrivit căreia pierderea celor 3 dinţi frontali constituie un prejudiciu estetic şi o infirmitate parţială permanentă şi a concluzionat că, prin vătămarea menţionată, nu s-a produs nici una dintre urmările prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. (în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 169/2002).

S-a motivat, în esenţă, prin aceea că, pe de o parte, infirmitatea este un prejudiciu cu caracter permanent, nefiind susceptibilă de grade sau procente, iar, pe de altă parte, că soluţionarea implică o modificare cu caracter permanent, o deformare vizibilă a reliefului feţei „alterând sensibil aspectul, armonia, simetria sau mobilitatea acestei regiuni", în sensul definiţiei termenului prin dicţionar de „schilod, pocit, diform, foarte urât".

Cum, însă, aceste consecinţe, infirmitatea şi sluţirea, sunt, în speţă, remediabile, printr-o proteză dentară fixă, rezultă că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 182 alin. (1) C. pen., urmările menţionate având caracter temporar.

Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care a criticat-o pentru greşita schimbare a încadrării juridice, fapta, prin urmările produse, constând în sluţirea părţii vătămate şi tulburarea funcţiei masticatorii a acesteia realizând urmările prevăzute de art. 182 C. pen., precum şi de către partea vătămată şi de către inculpat, acesta din urmă solicitând, în principal, menţinerea hotărârii recurate.

Prin Decizia penală nr. 181 din 11 martie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis recursurile declarate în cauză şi casând hotărârile, a reţinut cauza pentru rejudecare.

Prin Decizia penală nr. 609 din 6 septembrie 2002, Curtea de Apel Braşov, în rejudecare, a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 10 milioane lei amendă şi l-a obligat la 1.485.000 lei despăgubiri materiale şi 7.000.000 lei daune morale către partea civilă B.I.

Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere Raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, potrivit căruia pierderea post-traumatică a celor 4 dinţi frontali superiori nu poate fi interpretată din punct de vedere medico-legal ca fiind nici sluţire, nici infirmitate, nici pierdere de organ sau încetarea funcţionării acestuia, în sensul prevederilor art. 182 C. pen., întrucât, printr-o proteză fixă, prejudiciul estetic, morfologic şi funcţional actual poate fi remediat.

Împotriva deciziilor instanţei de apel şi ale celei de recurs procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a promovat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., în sensul că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică în dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen., în loc de art. 182 alin. (1) C. pen.

Verificând hotărârile atacate în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul în anulare, este fondat.

Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen., în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 169/2002 „Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani".

Pentru încadrarea corectă a faptelor de violenţă care au avut ca urmare pierderea uneia sau a mai multor dinţi, este imperios necesar să se stabilească cu exactitate efectele produse asupra anatomiei şi fiziologiei dinţilor sau asupra fizionomiei celui vătămat.

Analizând consecinţa sluţirii, constatarea existenţei acesteia trebuie determinată nu numai în raport cu semnificaţia curentă a înţelesului ei, de mutilare, schilodire, desfigurare, cu crearea aspectului fizic hidos, pocit, respingător, urât, ci şi de echivalenţa prin compararea cu celelalte urmări la care se referă măsura incriminatoare şi printre care este aşezată consecinţa în discuţie.

Altfel spus, este necesar să se stabilească pe bază de probe, o modificare semnificativă a fizionomiei victimei, comparabilă ca importanţă cu celelalte consecinţe prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen.

Raportând aceste dispoziţii legale la cauză, se constată, că aşa cum rezultă din Raportul de expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicină Legală Prof. Dr. Mina Minovici că partea vătămată B.I. a prezentat leziuni care au cauzat pierderea post traumatică a dinţilor frontali superiori 12, 11, 21 şi 22, necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Ori, pierderea post traumatică a 4 dinţi, poziţionaţi frontal, fixaţi în alveolele dentare ale maxilarului superior, modifică esenţial fizionomia victimei, dându-i un aspect respingător cu efecte negative şi asupra funcţiei fiziologice de masticaţie.

Concluzia medico-legală potrivit căreia pierderea post traumatică a celor 4 dinţi frontali nu poate fi interpretată drept sluţire, întrucât printr-o proteză fixă prejudiciul estetic morfologic şi funcţional poate fi remediat, nu are semnificaţie juridică sub aspectul existenţei infracţiunii.