ICCJ. Decizia nr. 3583/2004. Penal. Art.271 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3583/2004
Dosar nr. 1547/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 954 din 11 noiembrie 2002, Judecătoria Novaci a condamnat pe inculpatul A.N. la 3.000.000 lei amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, prin obligarea inculpatului să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantului terenul în litigiu, conform sentinţei civile nr. 1146 din 5 decembrie 1995 a Judecătoriei Novaci.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci din data de 1 iulie 2002, a fost trimis în judecată inculpatul A.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1146/1995 a Judecătoriei Novaci a fost admisă în parte acţiunea în revendicare introdusă de partea vătămată C.T. din comuna Săcelu, iar inculpatul A.N. a fost obligat să-i lase părţii vătămate în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren în suprafaţă de 560 m.p.
Ulterior partea vătămată C.T. a fost pusă în posesie de executorul judecătoresc, încheindu-se în acest sens procesul verbal nr. 40/ E din 16 iunie 1997, la punerea în posesie lipsind inculpatul, fiind însă prezentă soţia acestuia A.I.
La data de 25 mai 2001 partea vătămată C.T. a formulat plângere împotriva inculpatului, întrucât acesta a continuat să folosească terenul şi după punerea în posesie a părţii vătămate, împiedicând-o pe aceasta să cultive terenul, conform destinaţiei sale.
După efectuarea cercetărilor care au confirmat cele sesizate, prin ordonanţa din 6 august 2001, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, pe considerentul că inculpatul nu a fost prezent la punerea în posesie a părţii vătămate.
Prin Ordonanţa nr. 607 din 28 februarie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost infirmată ordonanţa de scoaterea de sub urmărire penală şi a fost redeschisă urmărirea penală.
Cu ocazia completării cercetărilor s-a stabilit că inculpatul A.N., cu toate că luase la cunoştinţă de punerea în posesie a părţii vătămate pe terenul din litigiu l-a cultivat şi folosit în anul 2002, împiedicându-l pe C.T. să-l folosească.
Fiind audiat la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că a folosit terenul în anul 2001, că l-a arat din nou în anul 2002 cultivându-l cu porumb, susţinând că nu-i va lăsa părţii vătămate niciodată terenul, deoarece sentinţa civilă prin care partea vătămată a avut câştig de cauză este nelegală.
La judecată, inculpatul a depus un memoriu prin care şi-a menţinut aceeaşi poziţie, în sensul că sentinţa civilă este nelegală şi netemeinică, că terenul provine de la autorii soţiei sale, a depus la dosar cartea de judecată civilă nr. 170 din 20 decembrie 1945 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti, registrul agricol pe perioada 1956-1958 al autoarei S.P., adeverinţa provizorie de proprietate din 2 septembrie 1992, certificatul de moştenitor nr. 30/1968, Decizia civilă din 8 iulie 1996 a Tribunalului Gorj, copia registrului agricol a autoarei S.P. pe perioada 1959-1963, un act sub semnătură privată denumit act de schimb, certificatul de încadrare într-o categorie de persoane handicapate din 24 iulie 1995, certificatul de deces a defunctei S.M., certificatul de naştere pentru S.V., certificatul de deces a lui S.C.
În şedinţa publică din 30 septembrie 2002, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500.000 lei, reprezentând contravaloarea producţiei de pe teren.
A fost audiat inculpatul, el declarând că nu a folosit terenul din litigiu, că terenul a fost folosit de cumnatul său şi de soţie şi că nu înţelege să lase liber terenul.
Au fost audiaţi martorii C.E. şi P.C., ei menţinând declaraţiile de la urmărirea penală.
Martorul P.C. a declarat că terenul a fost cultivat cu porumb, că de pe teren s-ar obţine circa 4-5 băniciori de porumb boabe.
Din probatoriul sus-amintit, chiar dacă declaraţiile inculpatului de-a lungul cercetărilor la urmărirea penală şi la judecată au fost contradictorii, rezultă cu certitudine că nu a permis părţii vătămate folosirea terenului după pronunţarea sentinţei civile nr. 1146 din 5 decembrie 1995, prin care a fost obligat să lase părţii vătămate în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 560 m.p., declaraţiile sale iniţiale arătând că nu-i va permite părţii vătămate folosirea terenului, iar hotărârea este nelegală.
S-a încercat prin memoriile depuse la dosar şi când a fost ascultat ca inculpat să se invoce nevinovăţia sa pe considerentul că el nu a folosit terenul şi că terenul ar fi fost folosit de soţia sa şi de cumnatul său, aspecte irelevante, având în vedere că el a fost obligat prin sentinţa civilă sus-menţionată şi că tot el a declarat că nu va lăsa liber terenul părţii vătămate.
Starea de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, sentinţa civilă nr. 1146/1995 a Judecătoriei Novaci, judeţul Gorj, procesul verbal de punere în posesie nr. 40/E/1997, declaraţiile martorilor C.E. şi P.C. ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, susţinând că situaţia juridică a terenului în litigiu este neclară, acesta aparţinând soţiei şi cumnatului său.
A criticat sentinţa şi cu privire la soluţionarea laturii civile, susţinând că instanţa de fond, s-a substituit instanţei civile, dispunând obligarea sa să lase terenul în proprietatea părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 98 din 10 februarie 2003, Tribunalul Gorj a admis apelul inculpatului, desfiinţând sentinţa în sensul că a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
A înlăturat obligarea inculpatului de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie părţii vătămate terenul în litigiu, aşa cum a fost individualizat în dispozitivul sentinţei civile nr. 1146/1995 a Judecătoriei Novaci.
A menţinut celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă C.T., criticând hotărârea instanţei de apel ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia penală nr. 430 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, a respins, ca nefondat, recursul declarat.
Împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de apel şi de recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, rejudecând, menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul în anulare este fondat, pentru următoarele motive:
Din actele dosarului rezultă că prin sentinţa civilă nr. 1146 din 5 decembrie 1995 a Judecătoriei Novaci, a fost admisă acţiunea formulată de C.T., iar inculpatul a fost obligat să-i lase părţii civile în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 560 m.p.
Prin activitatea sa, inculpatul nu a respectat hotărârea civilă menţionată, săvârşind infracţiunea prevăzută de art. 271 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 348 C. proc. pen., instanţa rezolvă din oficiu acţiunea civilă în cazurile, prevăzute de art. 17 din acelaşi cod, dar şi în cazurile în care acţiunea civilă are ca obiect restituirea bunurilor, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Pe de altă parte, art. 170 C. proc. pen., prevede că instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vădit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibilă.
Raportând situaţia de fapt reţinută în cauză la aceste texte de lege, se constată că se impune casarea deciziilor instanţelor de control judiciar, numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, cu menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond sub acest aspect.
Sub aspectul laturii penale se vor menţine deciziile atacate.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să fie admis recursul în anulare, casându-se hotărârile atacate şi menţinând soluţii pronunţate în instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei penale nr. 98 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Gorj şi deciziei penale nr. 430 din 2 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat A.N.
Casează Decizia penală nr. 430 din 2 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia penală nr. 98 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la soluţionarea acţiunii civile menţinând în acest sens dispoziţiile sentinţei penale nr. 954 din 11 noiembrie 2002 a Judecătoriei Novaci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 3584/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
