ICCJ. Decizia nr. 3582/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3582/2004
Dosar nr. 1395/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea a II-a, punctul 6 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, împotriva sentinţei penale nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 568/ A din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei penale nr. 677/ R din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, pentru motivul că judecarea cauzei în fond a avut loc în lipsa apărătorului, deşi prezenţa acestuia era obligatorie.
Prin sentinţa penală nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, inculpatul T.R. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Din durata pedepsei aplicate s-a dedus timpul arestării preventive de la 5 la 19 ianuarie 1998.
S-a reţinut că, în perioada 28 aprilie – 24 octombrie 1997, împreună cu B.T.A. (condamnat în cauză), inculpatul T.R. a sustras autoturismele părţilor vătămate N.D., K.Ş. şi S.L.
Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea au respins apelul şi recursul declarate de inculpat.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate pronunţate cu încălcarea legii şi rejudecarea cauzei.
S-a susţinut că infracţiunile deduse judecăţii sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, asistenţa juridică a inculpatului fiind obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul T.R. a avut apărător ales, dar, la termenul din 15 noiembrie 1999, când a avut loc judecarea cauzei, au lipsit amândoi, nefiind desemnat nici apărător din oficiu.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., hotărârea judecătorească a instanţei de fond este lovită de nulitate absolută.
Concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului la data de 29 noiembrie 1999, ulterior judecării în fond a cauzei, nu suplinesc absenţa acestuia, dreptul la apărare al părţii fiind încălcat.
Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Din încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 1999 (dosar 5400/1998 al Judecătoriei Satu Mare) rezultă că inculpatul T.R. a fost prezent la judecarea în fond a cauzei, fiind în stare de libertate.
În ultimul cuvânt, el a cerut achitarea, declarându-se nevinovat.
Este adevărat că apărătorul său ales a lipsit la dezbateri, dar instanţa a amânat pronunţarea în mod succesiv, la datele de 29 noiembrie 1999 şi respectiv 6 decembrie 1999, ceea ce i-a permis avocatului să depună concluzii scrise.
Data depunerii acestor concluzii, 29 noiembrie 1999, şi amânarea încă o dată a pronunţării în cauză, de la acest termen la 6 decembrie 1999, demonstrează că instanţa de judecată a respectat dreptul la apărare al inculpatului, luând act de susţinerile formulate de avocatul ales al acestuia.
Sentinţa penală a fost pronunţată pe data de 6 decembrie 1999, după ce toate părţile puseseră concluzii în cauză, inclusiv inculpatul T.R. prin apărătorul său ales, în modalitatea arătată mai sus.
În aceste împrejurări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dreptul la apărare al inculpatului T.R. a fost respectat, instanţa luând toate măsurile de a cunoaşte atât poziţia sa procesuală cât şi apărările formulate de avocatul său ales, garantându-i, astfel, pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 568 din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei penale nr. 677 din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat T.R.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen. şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 2683 din 6 decembrie 1999 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 568 din 27 noiembrie 2000 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei penale nr. 677 din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind pe intimatul inculpat T.R.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3581/2004. Penal. Art.215 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3583/2004. Penal. Art.271 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
