ICCJ. Decizia nr. 3590/2004. Penal. Reabilitare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3590/2004
Dosar nr. 1387/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95 din 22 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de reabilitare formulată de condamnatul P.N.
Condamnatul a fost obligat la 350.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1523 din 29 iunie 1993 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la pedeapsa de 2 ani, 6 luni şi 803 zile, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e) şi g) C. pen., raportat la art. 224 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Condamnatul a executat din pedeapsă perioada de la 13 aprilie 1993 la 2 decembrie 1995, liberându-se condiţionat cu un rest rămas neexecutat de 767 zile.
Instanţa de fond a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 135 lit. a) C. pen. şi art. 136 C. pen., privind termenul de reabilitare, şi nici cele prevăzute de art. 137 C. pen., privind condiţiile reabilitării judecătoreşti.
Apelul formulat de petiţionarul condamnat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 125/ A din 23 februarie 2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul, solicitând admiterea acestuia şi dispunerea reabilitării sale judecătoreşti.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta nu este fondat.
Conform art. 135 lit. a) C. pen., reabilitarea judecătorească poate interveni în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., termenul de reabilitare, în cazul nostru de 5 ani 3 luni şi 402 zile, se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Rezultă că, termenul de reabilitare arătat mai sus curge de la data de 24 decembrie 1997, nefiind încă împlinit la data introducerii cererii de reabilitare.
De altfel, nici condiţiile cerute de art. 137 C. pen., nu sunt îndeplinite, întrucât petiţionarul a fost condamnat pentru săvârşirea unei noi infracţiuni în acest interval de timp.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de reabilitare a fost respinsă în mod temeinic şi legal, recursul declarat nefiind fondat.
Recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.N., împotriva deciziei penale nr. 125 din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3589/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3591/2004. Penal. Cont.exec. Recurs → |
|---|
