ICCJ. Decizia nr. 3609/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3609/2004
Dosar nr. 1940/2004
Şedinţa publică din 29 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 6/ F pronunţată în şedinţa publică din 19 martie 2004, în dosarul penal nr. 253/2004 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentei G.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 149 din 4 septembrie 2003 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, privind pe făptuitorii O.M. şi S.G., obligând-o la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că în mod corect nu s-a început urmărirea penală faţă de cei doi, deoarece defunctul a dispus după bunul său plac şi a lăsat testament unuia dintre fraţi, înlăturându-i pe ceilalţi fraţi, nefiind rezervatari. În aceste condiţii încheierea notarială din 22 mai 2003 dată în dosarul notarial nr. 98/2003 fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat recurs, în termen legal, invocând greşita aplicare a legii [(art. 3899 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)].
Recurentul a solicitat în fond admiterea plângerii şi continuarea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea în raport de critică, probe şi dispoziţiile legale, constată că plângerea este nefondată.
La dosarul cauzei în cadrul administrării probelor, s-a depus dosarul de urmărire penală nr. 149/P/2003 şi toate actele de care a înţeles petentul să se folosească.
Din examinarea acestora au rezultat următoarele:
La data de 22 mai 2003, notarul O.M. a întocmit dosar de deschidere a succesiunii fratelui decedat, pentru fratele rămas în viaţă căruia i se lăsase testament. Nu s-au făcut declaraţii neconforme cu realitatea. Împrejurarea că s-a trecut la rubrica moştenitori, doar numele moştenitorului testamentar, nu şi al celorlalţi fraţi (moştenitori legali, dar înlăturat de la moştenire prin voinţa defunctului exprimat în testament) nu are semnificaţie penală, deoarece în aceste condiţii singurul moştenitor era cel testamentar.
Fraţii nebeneficiind de rezervă succesorală (acea parte a moştenirii care revine moştenitorilor legali, copil, soţ, părinţi, peste voinţa testatorului şi care se poate dobândi chiar în prezenţa unui moştenitor testamentar prin reducerea testamentului în limita calităţii disponibile) nu au mai fost citaţi pentru a li se aduce la cunoştinţă că nu au moştenit nimic.
În această situaţie, neexistând aspecte penale, în mod firesc s-a dispus neînceperea urmăririi penale, atât moştenitorul cât şi notarul fiind nevinovaţi.
Aşa fiind, instanţa constată că a respins corect plângerea, hotărârea fiind deci legală şi temeinică, iar recursul nefondat, critica neavând suport legal şi probator.
Urmează, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) să se respingă ca nefondat recursul, cu cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.G. împotriva sentinţei penale nr. 6/ F din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3606/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3620/2004. Penal. Recuzare. Recuzare → |
|---|
