ICCJ. Decizia nr. 3623/2004. Penal. Art.20, 174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3623/2004
Dosar nr. 2693/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 19 decembrie 2003 a Tribunalului Covasna, au fost condamnaţi inculpaţii:
- M.Z. şi
- F.A. la pedepse de câte 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de câte 5 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpatul M.Z. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.Z. durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 iunie 2003, până la 19 decembrie 2003 şi s-a dispus menţinerea stării de arest a acestuia, care a fost prelungită cu încă 30 zile, respectiv până la 17 ianuarie 2004.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., art. 106 din OUG nr. 150/2002, art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpaţii au fost obligaţi să plătească în solidar părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Covasna suma de 12.970.662 lei, cu dobânda legală aferentă calculată până la data achitării integrale a sumei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată V.I.
S-a luat act că partea vătămată V.I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 şi art. 189 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi să plătească cheltuieli judiciare statului în sumă de câte 2.400.000 lei fiecare, onorariile apărătorilor din oficiu de câte 400.000 lei fiecare fiind suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 22 iunie 2003, pe terasa unui bar, între inculpatul M.Z. şi partea vătămată V.I. a izbucnit o neînţelegere, primul lovindu-l pe cel de-al doilea cu pumnul în faţă.
Cei doi s-au îmbrâncit şi s-au lovit, în conflict intervenind şi inculpatul F.A. care i-a aplicat părţii vătămate o lovitură puternică în bărbie, după ce aceasta a căzut, cei doi inculpaţi au lovit-o în mod repetat cu picioarele, peste tot corpul, agresiunea lor încetând la intervenţia martorei G.M.
Partea vătămată a suferit o ruptură de vas arterial abdominal, ruptura mezenterului, hemiperitomeu masiv de 2.400-2.500 ml., sânge cu cheaguri, leziuni traumatice care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa (Raport de constatare medico-legală nr. 221/ E din 23 iunie 2003, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sf. Gheorghe).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor M.S., R.E., G.M., P.I., U.R., S.C. şi B.I., declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 119 din 8 aprilie 2004, a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.
În baza art. 381 C. proc. pen., a fost cuprins în durata arestării preventive a inculpatului M.Z. şi intervalul de la 19 decembrie 2003 la 8 aprilie 2004, iar în baza art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul F.A. este arestat preventiv în altă cauză.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând faptei săvârşite de aceştia încadrarea juridică legală şi temeinică, astfel că nu se impune nici schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 182 C. pen., nici achitarea inculpatului F.A., astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs.
Curtea de Apel Braşov a respins şi critica formulată privind individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, constatând că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii M.Z. şi F.A., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora.
Temeiul juridic al recursului în constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol, social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că instanţele de judecată s-au conformat dispoziţiilor textului de lege arătat şi au dat eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare, ţinând seama de pericolul social concret al faptei săvârşite, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei (prin aplicarea de lovituri repetate, cu intensitate, asupra unei persoane căzute la pământ, în loc public), de urmările acesteia (viaţa victimei fiind salvată în urma unei intervenţii chirurgicale).
Totodată, instanţele de judecată au avut în vedere persoana inculpaţilor, amândoi având antecedente penale, M.Z. fiind recidivist, iar după săvârşirea faptei F.A. s-a sustras urmăririi penale.
În aceste împrejurări, Curtea constată că pedepsele aplicate sunt necesare şi suficiente, pentru reeducarea inculpaţilor şi în scopul prevenirii săvârşirii de alte fapte penale.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaţilor.
Din pedeapsa aplicată inculpatului M.Z. se va deduce perioada arestării preventive de la 23 iunie 2003 la 30 iunie 2004.
Curtea constată că inculpatul F.A. este arestat în altă cauză.
Recurenţii inculpaţi vot fi obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.A. şi M.Z., împotriva deciziei penale nr. 119 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.Z., perioada arestării preventive de la 23 iunie 2003 la 30 iunie 2004.
Constată că inculpatul F.A. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3622/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3627/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
