ICCJ. Decizia nr. 3622/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3622/2004
Dosar nr. 1555/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 147 din 30 septembrie 2003, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, inculpaţii plt. (rez.) G.A., serg. maj. (rez.) M.C. şi serg. maj. (rez.) M.R. au fost condamnaţi la câte 4 ani închisoare fiecare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pe timp de 2 ani pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul jandarm B.N. a fost condamnat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate subofiţerilor de poliţie sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
Potrivit art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.N. pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Inculpaţilor G.A., M.C. şi M.R. li s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., iar inculpatului B.N. i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere şi, respectiv, revocarea suspendării executării pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat, perioada detenţiei de la 20 februarie 1997 până la 3 aprilie 1997, inclusiv.
S-a constatat inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen., pentru martorii denunţători B.R. şi K.D., iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat cu titlu special în favoarea statului suma de 400 dolari S.U.A., depusă la B.N.R., sucursala Municipiului Bucureşti, Serviciul Tezaur şi Casierie, precum şi suma de 100 dolari S.U.A. de la inculpatul jandarm B.N.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 18 din 19 februarie 1997, inculpatul B.N., la acea dată angajat în cadrul U.M. (Comandamentul de jandarmi Brăila) s-a aflat în serviciul de patrulare pe străzile municipiului Brăila, împreună cu inculpatul G.A. din cadrul Poliţiei Brăila.
În jurul orelor 03,30, împreună cu inculpatul serg. maj. M.C. şi inculpatul serg. maj. M.R. au oprit pentru control autoturismul, înmatriculat în Ucraina, în care se aflau cetăţeanul bulgar B.R. şi cetăţeanul ucrainian K.D.
Pentru a nu îl sancţiona contravenţional, conform Decretului nr. 328/1966, la solicitarea celor 3 inculpaţi poliţişti partea vătămată B.R. i-a dat inculpatului B.N. suma de 500 dolari S.U.A., care la rândul său i-a dat-o inculpatului M.R.
După ce suma în valută a fost primită, celor 2 ocupanţi ai autoturismului li s-a permis să-şi continue drumul către Republica Moldova, fiind însoţiţi de autoturismul condus de inculpatul G.A., până în apropierea municipiului Galaţi.
În momentul când partea vătămată B.R. a ajuns la Punctul de trecere a frontierei Oancea, jud. Galaţi a reclamat fapta vameşilor români, care la rândul lor au sesizat I.P.J. Brăila, fiind declanşate cercetările.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi inculpaţii G.A., M.C., M.R. şi B.N.
Parchetul Militar a criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare. De asemenea, s-a susţinut că greşit a fost confiscată suma de 500 dolari S.U.A. în folosul statului, aceasta trebuind să fie restituită părţii vătămate potrivit dispoziţiilor art. 255 alin. (5) C. pen.
Inculpaţii prin apelul lor au solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există. În subsidiar, s-a cerut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin Decizia nr. 16 din 4 martie 2004, Curtea Militară de Apel a admis apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 86 şi art. 862 C. pen., pentru inculpatul B.N. S-a dispus restituirea sumei de 400 dolari S.U.A., către cetăţeanul bulgar B.R.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs cei patru inculpaţi.
Inculpatul M.C. a susţinut că i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât la urmărirea penală a solicitat ca, în continuare, să fie audiat în prezenţa avocatului U.V., pe care l-a angajat, dar totuşi a fost audiat fără asistenţa acestui avocat. A mai susţinut că greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de luare de mită, căci nu a pretins şi primit bani pentru a face sau a nu face un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu şi deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. A solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei la procuror şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a se constata că pedeapsa ce se va aplica, pentru această infracţiune este graţiată. Într-un alt subsidiar mai îndepărtat, a solicitat aplicarea art. 81 C. pen.
Ceilalţi inculpaţi, prin apărătorul desemnat din oficiu, au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi să se constate graţiate pedepsele ce vor fi aplicate în baza acestui text de lege, iar în subsidiar, suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pentru infracţiunea reţinută.
Critica formulată de recurentul inculpat M.C. în sensul că la urmărirea penală i s-a încălcat dreptul de apărare, deoarece i s-au luat declaraţii în lipsa apărătorului ales D.V.U., este nefondată, pentru următoarele considerente.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că la urmărirea penală inculpatul M.C. a fost asistat iniţial de avocatul B.M., apărător desemnat din oficiu, iar ulterior, de către avocatul V.I.P., apărător ales.
Procurorul care a efectuat urmărirea penală a avut în vedere cererea inculpatului din 29 octombrie 2001, de a fi audiat în continuare numai în prezenţa apărătorului ales D.V.U. şi constatând că nu s-a depus la dosar delegaţia de asistare, a luat legătura telefonică cu acesta, căruia i-a spus că lipseşte delegaţia de asistenţă juridică şi că trebuie să fie prezent la termenul de 15 ianuarie 2002, pentru a-l asista pe inculpat. Avocatul a răspuns că nu se poate prezenta în localitatea Brăila unde se efectua urmărirea penală, dar va trimite delegaţia.
Avocatul respectiv nu s-a mai prezentat la organul de urmărire penală, inculpatul fiind asistat de celălalt apărător ales, iar delegaţia (împuternicirea avocaţială) a fost depusă abia la prima instanţă.
În această situaţie, nu se poate susţine că s-a încălcat dreptul de apărare al inculpatului M.C.
Motivul de recurs comun prin care se susţine că încadrarea juridică a faptei este greşită, căci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită şi că fapta constituie infracţiunea de înşelăciune, este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase, care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
În cauză, inculpaţii au pretins şi primit valuta pentru a nu întocmi procesul-verbal de contravenţie sau de constatare a unei infracţiuni la legea circulaţiei pe drumurile publice, pe care au pretins că cetăţeanul străin a încălcat-o, deşi însuşi inculpaţii au recunoscut că n-a fost nici o încălcare şi nici nu s-a dovedit cu probe că ar fi existat în realitate.
A fost vorba de inducerea în eroare a cetăţeanului străin, prin prezentarea de către inculpaţi ca adevărată a unei fapte mincinoase (nereale) că acesta a comis o contravenţie sau infracţiune la legea circulaţiei pe drumurile publice, sancţionată aspru (cu amendă mare sau închisoare), în scopul de a obţine un folos material injust.
Această faptă constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. şi nu infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cum greşit s-a considerat şi aplicat, de cele două instanţe de judecată.
În consecinţă, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpaţii G.A., M.C. şi M.R. şi art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., pentru complicele B.N. şi a aplica pedepse, în raport de noua încadrare, cu respectarea criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Ca urmare a încadrării faptelor în textul menţionat, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, privind graţierea unor pedepse.
Pe de altă parte, se constată că, de vreme ce partea vătămată, cetăţeanul bulgar B.R. nu s-a prezentat la instanţă pentru a se constitui parte civilă, iar citaţia pe cale diplomatică a fost restituită cu menţiunea că destinatarul nu locuieşte la adresa indicată, greşit instanţa de apel a dispus restituirea către acesta a sumei de 400 dolari S.U.A. De asemenea, greşit a dispus obligarea inculpatului B.N. la restituirea către aceeaşi parte vătămată a sumei de 400 dolari S.U.A.
Dispoziţia din sentinţă pentru confiscarea, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., este corectă, urmând a se menţine.
Considerând că erorile instanţelor care au fost învederate, constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 171 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursurile declarate de cei patru inculpaţi, a se casa Decizia atacată precum şi hotărârea primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi la dispoziţiile de restituire a sumei de 500 dolari S.U.A. către B.R.
În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică pentru inculpaţii G.A., M.C. şi M.R. în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi pentru inculpatul B.N. în complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. şi în baza acestor texte de lege, a condamnat pe fiecare inculpat la câte 2 ani închisoare.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, se va constata că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt graţiate integral, condiţionat.
Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 10 din aceeaşi lege.
Se va înlătura dispoziţia de restituire către B.R., a sumei de 400 dolari S.U.A., precum şi obligarea inculpatului B.N. la restituirea către acesta a sumei de 100 dolari S.U.A.
Dispoziţiile din sentinţă privind confiscarea specială a sumei de 400 dolari S.U.A., în baza art. 118 lit. d) C. pen., se vor menţine.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor B.N., G.A. şi M.R., în sumă de 1.800.000 lei, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.N., G.A., M.C. şi M.R., împotriva deciziei penale nr. 16 din 4 martie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia sus-menţionată precum şi sentinţa penală nr. 147 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi dispoziţiile de restituire a sumei de 500 dolari S.U.A., către martorul B.R.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor după cum urmează:
- pentru inculpaţii G.A., M.C. şi M.R. din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpaţi la câte 2 ani închisoare fiecare;
- pentru inculpatul B.N., din complicitate la infracţiunea de luare de mită faptă, prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele aplicate inculpaţilor.
Atrage inculpaţilor atenţia asupra dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Înlătură dispoziţia de restituire a sumei de 400 dolari S.U.A. către martorul B.R. şi obligarea inculpatului B.N. la restituirea sumei de 100 dolari S.U.A. către acelaşi martor.
Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la confiscarea sumei de 400 dolari S.U.A., în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul B.N., G.A. şi M.R., în sumă de 1.800.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3620/2004. Penal. Recuzare. Recuzare | ICCJ. Decizia nr. 3623/2004. Penal. Art.20, 174,175 c.pen.... → |
|---|
