ICCJ. Decizia nr. 3825/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3825/2004
Dosar nr. 2042/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 69 din 28 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Timiş s-a respins cererea formulată de condamnata I.M.I., pentru întreruperea executării pedepsei.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că, deşi familia condamnatei are o situaţie dificilă, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există acele împrejurări speciale, prevăzute de lege, care să producă consecinţe grave pentru condamnată sau familie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnata pe care nu l-a motivat în scris şi nici oral.
Prin Decizia penală nr. 87 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata I.M.I. împotriva acestei hotărâri.
Instanţa de apel a constatat că soluţia pronunţată este corectă în raport de condiţiile restrictive prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus, a declarat recurs condamnata care pentru aceleaşi considerente a cerut admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Hotărârile vor fi examinate prin prisma cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se a fi însă conforme legii.
Astfel, prin dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportate la prevederile art. 453 C. proc. pen., se reglementează posibilitatea întreruperii executării pedepsei, dar numai în cazurile şi condiţiile expres şi imperativ prevăzute de lege.
În contextul acestei reglementări legale, dificultăţile de natură materială cu care se confruntă familia condamnatei nu constituie împrejurări speciale, de natura celor prevăzute de lege, care să producă consecinţe deosebite asupra condamnatei sau familiei sale.
Din ancheta socială efectuată rezultă că aceste greutăţi sunt preexistente începerii executării pedepsei şi ele nu pot fi rezolvate de recurentă în perioada celor trei luni cât se poate întrerupe executarea pedepsei în situaţia dată.
În atare condiţii, în mod corect, instanţele au respins cererea formulată de condamnată şi respectiv, au menţinut această soluţie, nefiind întrunite cumulativ cerinţele înscrise în art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru acelaşi motiv, recursul declarat de condamnată este nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.M.I. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3821/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3826/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
