ICCJ. Decizia nr. 3858/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3858/2004
Dosar nr. 3223/2004
Şedinţa publică din 8 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 10 februarie 2004, Tribunalul Iaşi, a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 din acelaşi cod.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 14 iunie 2003, inculpatul a lovit cu un par, în regiunea capului pe F.D., provocându-i moartea.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 138 din 20 aprilie 2004, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani la 7 ani închisoare, menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv a prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., reţinute de prima instanţă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs împotriva menţionatelor hotărâri, solicitând casarea lor în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este greşit individualizată în raport de pericolul social al faptei şi de circumstanţele personale ale infractorului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, printre altele, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Printre împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., se află atât conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, cât şi atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, împrejurări care au fost avute în vedere de către instanţa de apel la individualizarea pedepsei.
Întrucât pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., aplicată inculpatului, se circumscrie în limitele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen., instanţa de apel respectând întocmai criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este neîntemeiat.
Cum din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 iunie 2003, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşiîmpotriva deciziei penale nr. 138 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpatul C.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 8 iulie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3828/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3862/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
