ICCJ. Decizia nr. 3807/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3807/2004
Dosar nr. 3008/2004
Şedinţa publică din 7 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Teleorman, inculpatul C.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) şi i) C. pen.
S-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata arestării preventive de la 7 ianuarie 2004, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului, corp delict.
S-a luat act că partea vătămată C.A. şi-a retras acţiunea civilă.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.882.340 lei către partea civilă C.A.S. Teleorman, reprezentând valoarea cheltuielilor de spitalizare.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 5.500.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2004, inculpatul C.M.A., după o discuţie contradictorie cu fratele său, partea vătămată C.A., i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuţitul în abdomen, apoi l-a lovit cu pumnii şi picioarele, după care a abandonat-o în drum.
Partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată a hipocondrului drept, penetrantă abdominal, cu leziune hepatică, hemiperitoneu care a necesitat intervenţie chirurgicală promptă, 25-30 zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în primejdie (raport de constatare medico-legală nr. 22/ din 6 ianuarie 2004 al Serviciului de medicină legală Teleorman).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, acte medico-legale, declaraţiile martorilor C.T.I., C.V., C.I.N., declaraţiile inculpatului care, în faza urmăririi penale a recunoscut fapta comisă, pentru ca ulterior să susţină că partea vătămată s-a autoaccidentat, căzând în cuţit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.M.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele de judecată au aplicat corespunzător dispoziţiile articolelor 72 şi art. 52 C. pen., aplicând o pedeapsă temeinică şi legală.
Astfel, s-a avut în vedere pericolul social sporit al faptei săvârşite constând în aceea că, după disputa verbală cu fratele său, inculpatul s-a dus acasă, s-a înarmat cu un cuţit şi l-a lovit pe fratele său în drum, manifestând violenţă şi indiferenţă faţă de soarta acestuia, pe care l-a abandonat în drum.
Totodată, instanţele de judecată au avut în vedere şi conduita agresivă a inculpatului avută anterior comiterii faptei, atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal, dar şi lipsa antecedentelor penale.
Curtea constată că nu există temeiuri de modificare a pedepsei aplicate, aceasta, prin cuantumul său, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de fapte penale în viitor.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 6 ianuarie 2004 la 7 iulie 2004.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 353/ A din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2004 la 7 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3805/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3817/2004. Penal. Art.198 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
