ICCJ. Decizia nr. 3959/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3959/2004
Dosar nr. 3631/2004
Şedinţa publică din 15 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5633/2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul P.C. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, respectiv cu obligarea de a nu părăsi ţara.
În baza art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului P.C.
Prin aceeaşi încheiere s-a acordat termen la 8 iulie 2004, dată pentru care s-a dispus citarea inculpatului la Penitenciarul Spital Colibaşi. S-au luat măsuri privind fixarea unui termen de grefă şi prezenţa unui notar la sediul instanţei la data de 29 iunie 2004 şi s-a dispus emiterea unei adrese către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti pentru depunerea raportului de expertiză tehnică solicitată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.C. a declarat recurs, neindicând, în scris, motivele de casare. În şedinţa de astăzi, oral, prin apărător, s-a solicitat casarea încheierii menţionate, revocarea măsurii arestării preventive şi punerea în libertate a recurentului inculpat, apreciindu-se că nu se mai menţin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive şi nu s-au ivit altele noi. S-a mai arătat că expertiza criminalistică admisă în apărare inculpatului poate dura luni de zile iar lipsirea de libertate, în continuare, a inculpatului nu se justifică.
Înalta Curte, examinând cauză sub toate aspectele, potrivit art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., raportate la art. 3856 alin. (3) din acelaşi cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de fond, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte, verificând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, reţine că încheierea instanţei de fond este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul P.C. a fost iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura preventivă a fost legal şi succesiv menţinută de instanţa de fond (soluţii confirmate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin numeroasele decizii aflate la dosar).
Evident, ca urmare a menţinerii în condiţiile legii şi justificat a măsurii arestării preventive, soluţia de respingere a cererii inculpatului de înlocuire a acestei măsuri preventive cu o alta este, de asemenea, legală.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 5633/2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3958/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3961/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
