ICCJ. Decizia nr. 3950/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3950/2004
Dosar nr. 3274/2004
Şedinţa publică din 13 iulie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82 din 7 aprilie 2004, pronunţată în dosarul nr. 958/2004, Tribunalul Alba, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii minori G.F.M. şi G.T.O. la câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.; la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca fiecare inculpat să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestului preventiv începând de la data de 12 februarie 2004 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpaţilor.
S-a constatat că prejudiciul produs prin infracţiuni a fost recuperat integral, iar partea vătămată D.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Tribunalul a reţinut că în noaptea de 19 ianuarie 2004, cei doi inculpaţi minori împreună cu alţi doi făptuitori minori au pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate D.I., unde prin exercitarea unor violenţe şi ameninţare cu un cuţit l-au imobilizat şi i-au sustras suma de 230.000 şi bunuri în valoare de 800.000 lei. După plecarea inculpaţilor, partea vătămată a reuşit să se dezlege şi să anunţe telefonic organele de poliţie.
În aceeaşi noapte, inculpaţii au fost prinşi având asupra lor banii şi bunurile sustrase, care au fost restituite părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 174/ A din 11 mai 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.T.O.
Împotriva acestei decizii, inculpatul G.T.O. a declarat recurs, invocând cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
În şedinţa de judecată din 13 iulie 2004, apărătorul recurentului a solicitat reducerea pedepsei şi stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de art. 861 C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Înalta Curte constată, în raport cu probele administrate în cauză, că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ambele instanţe (de fond şi de apel) au avut în vedere toate aceste criterii generale de individualizare, respectiv gradul avansat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpatul recurent (violare de domiciliu şi tâlhărie în formă agravată), persoana acestuia (infractor minor, fără antecedente penale), stabilind pedepse şi aplicând o pedeapsă rezultantă corespunzătoare ce reprezintă minimul special prevăzut de lege (textele penale ce incriminează faptele săvârşite de inculpat şi dispoziţiile art. 109 C. pen., referitor la pedepsele pentru minori).
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, reţinând că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 12 februarie 2004 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T.O. împotriva deciziei penale nr. 174/ A din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2004 la 13 iulie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iulie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 395/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3954/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... → |
|---|
