ICCJ. Decizia nr. 4030/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4030/2004
Dosar nr. 4300/2004
Şedinţa publică din 29 iulie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 14 iulie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, investită cu judecarea apelului declarat de inculpatul V.I., împotriva sentinţei penale nr. 213 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova, a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a apelantului inculpat V.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că împotriva inculpatului a intervenit o sentinţă de condamnare a acestuia la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a), cu referire la art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive subzistă, deci este necesară menţinerea lui în stare de arest preventiv şi în cursul judecării apelului.
În termenul legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, motivul invocat fiind nelegalitatea ei odată ce nu este vinovat de săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa şi persoana sa nu prezintă pericol dacă va fi judecat în stare de libertate.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentinţa penală nr. 213 din 20 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpatul a fost condamnat, aşa cum s-a arătat, la 5 ani închisoare.
În cursul judecării apelului, declarat împotriva sentinţei primei instanţe, la termenul de judecată 14 iulie 2004, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reţinându-se că acesta a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate şi că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri.
Referitor la motivul de recurs invocat, este de observat că acesta priveşte fondul cauzei şi nu relevă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Verificând, din oficiu, temeinicia şi legalitatea încheierii recurate, Curtea reţine că în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi de necesitatea de a se asigura desfăşurarea cu celeritate a procesului penal, există, în continuare, temeiuri care justifică menţinerea în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva încheierii din 14 iulie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în dosarul nr. 3882/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la 800.000 lei cheltuieli către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4028/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4031/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
