ICCJ. Decizia nr. 404/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 404/2004
Dosar nr. 4584/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 365 din 11 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6348/2002, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul N.F. la 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 20 noiembrie 2002 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat, printre alţii, şi inculpatul P.V. prin schimbarea în baza art. 334 C. proc. pen., a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpat, din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V. la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V., la un an închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul P.V. având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 20 noiembrie 2002 la zi.
S-a reţinut în fapt că la data de 19 noiembrie 2002, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu despre faptul că pe raza sectorului 3 Bucureşti acţionează o grupare infracţională a cărei principală activitate o reprezintă comercializarea de droguri de mare risc. În consecinţă, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a autorizat folosirea investigatorului acoperit M. şi a colaboratorului acestuia G. În baza autorizaţiei emise, la data de 19 noiembrie 2002, colaboratorul G. a cumpărat de la inculpatul P.V. o doză de heroină cu suma de 300.000 lei, pe care a predat-o investigatorului acoperit M.
La data de 20 noiembrie 2002, organele de urmărire penală s-au deplasat în strada Mizil, sectorul 3. În locuinţa respectivă au fost depistaţi inculpaţii M.F., S.G., D.D.A., P.V. şi numitul G.L. În urma percheziţiei domiciliare efectuate, în apartament au fost găsite mai multe folii din staniol pe care se observau urme de materie brună, cu aspect de arsură, mai multe folii din material plastic de culoare albă, un şerveţel cu urme de materie de culoare bej. Asupra inculpatului P.V. s-au găsit mai multe comprimate de culoare albă şi un fragment de hârtie cu urme de substanţă pulverulentă albă, iar în curtea interioară a blocului, în apropierea ferestrei de la dormitorul în care au fost depistaţi inculpaţii P.V., D.D.A. şi numitul G.L., s-au găsit 12 punguţe care conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej.
La aceeaşi dată, inculpatul P.V. în prezenţa organelor de urmărire penală l-a contactat de pe telefonul său mobil pe inculpatul N.F. şi i-a solicitat să-i aducă 5 doze de heroină, în cursul aceleaşi seri, stabilind ca loc de întâlnire zona din faţa Oficiului Poştal de pe B-dul 1 Decembrie 1918. La scurt timp, organele de urmărire penală amplasate în zona sus-menţionată l-au identificat şi imobilizat pe inculpatul N.F., care în momentul apariţiei lucrătorilor de poliţie a aruncat pe jos, în imediata apropiere 7 punguţe din plastic care conţineau o substanţă de culoare bej, care au fost ridicate în vederea analizării. Împreună cu inculpatul N.F. a fost depistată şi H.C.L. care a recunoscut că este dependentă de heroină de aproximativ 4 ani, iar de două ori a cumpărat droguri (heroină) de la inculpatul N.F.
În urma percheziţiei corporale efectuată asupra inculpatului N.F. a fost găsită suma de 15.360.000 lei care a fost ridicată de organele de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii.
Apelul parchetului l-a vizat numai pe inculpatul N.F. faţă de care s-a apreciat că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de multiplele sale antecedente penale.
Inculpaţii în apelurile lor au criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor considerate prea severe şi au solicitat reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate reţinând referitor la apelurile parchetului şi al inculpatului N.F. faptul că prima instanţă a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, precum şi comportarea avută pe parcursul procesului penal şi conduita anterioară, apreciind că pedeapsa de 10 ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege, nefiind necesară majorarea ei.
Pe de altă parte, s-a constatat că nu există elemente care să impună reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, datele ce caracterizează persoana inculpatului fiind avute în vedere la orientarea pedepsei la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat.
În ce priveşte apelurile inculpaţilor instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atunci când a individualizat pedepsele aplicate neexistând temeiuri pentru redozarea acestora, astfel că apelurile declarate sunt nefondate.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii N.F. şi P.V. reiterând, în esenţă, criticile din apel referitoare la greşita individualizare a pedepselor, pe care le consideră nejustificat de severe faţă de persoana lor şi de împrejurările concrete în care s-au consumat faptele, astfel că solicită reducerea acestor pedepse.
Recursurile inculpaţilor întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpaţi reflectat în modul în care au realizat infracţiunile, de numărul mare de participanţi, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, cunoscuţi cu antecedente penale, instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând pedepse situate la limita minimă prevăzută de textul incriminator a căror reducere nu se impune.
De altfel, o redozare, în sensul diminuării cuantumului pedepselor nici nu este posibilă decât în ipoteza reţinerii unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor-recurenţi, ceea ce însă în cauză nu se justifică.
Este de arătat că în cazul recurentului P.V. instanţele având în vedere tocmai atitudinea acestuia şi sprijinul acordat pentru aflarea adevărului şi identificarea celorlalţi participanţi au făcut aplicarea în ceea ce-l priveşte a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 153/2000, reducând pedeapsa corespunzător.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează a se deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii N.F. şi P.V. împotriva deciziei nr. 546 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Compută pentru ambii inculpaţi, din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 noiembrie 2002, la zi.
Obligă pe inculpaţi să plătească statului cheltuieli judiciare, N.F. 1.000.000 lei, iar P.V. 1.400.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4031/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4057/2004. Penal. Întrerupere... → |
|---|
