ICCJ. Decizia nr. 411/2004. Penal. Revizuire. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 411/2004
Dosar nr. 4042/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 490 din 19 mai 2003 (dosar 2174/2003), Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea condamnatului C.I. de revizuire a sentinţei penale nr. 680 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2565 din 22 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Revizuientul a fost obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 150.000 lei onorariu, avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul – revizuient criticând hotărârea pentru greşita respingere a cererii sale de revizuire pe motiv că nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, constatând că revizuientul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, solicitând doar reaudierea martorilor.
S-a reţinut că declaraţiile martorilor respectivi au fost avute în vedere în tot cursul procesului penal, inclusiv în căile ordinare de atac, astfel că reaudierea acestora în calea extraordinară de atac, a revizuirii este inadmisibilă ca dealtfel şi audierea unor noi martori în prelungirea probaţiunii.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând cererile sale formulate în revizuire, de a fi reaudiaţi martorii pentru a dovedi că a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., caz invocat de revizuient în cererea sa, „revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei".
Rezultă aşadar că prin textul invocat se cere ca faptele şi împrejurările învederate, faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe această cale extraordinară, a revizuirii, să se realizeze o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Împrejurarea că, în dovedirea susţinerilor sale, făcute atât în faţa instanţei de fond, cât şi cu ocazia judecăţii în căile ordinare de atac, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă reaudierea unor martori ascultaţi de instanţă şi audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a respins cererea formulată de revizuient ca nefondată, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, astfel încât recursul declarat de revizuient apare ca neîntemeiat şi va fi respins ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Instanţele au avut în vedere cu ocazia judecării cauzei în fond, cât şi în apel şi recurs, declaraţiile martorilor audiaţi şi au verificat apărarea revizuientului cu privire la starea de legitimă apărare, nefiind posibil ca în cauza de faţă, a revizuirii, să se realizeze o reapreciere a probelor deja valorificate de instanţe şi asupra cărora s-au pronunţat definitiv.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei nr. 425 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 408/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4116/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
---|