ICCJ. Decizia nr. 408/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 408/2004
Dosar nr. 5443/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 571 din 10 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, a condamnat-o pe inculpata D.C.D. la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracţiuni, prevăzute de art. 257 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, privitor la care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 861 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani, cu stabilirea unor obligaţii pentru inculpată, în cursul acestui termen, potrivit dispozitivului sentinţei.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată a 2.000 dolari S.U.A. şi, respectiv, 5.000 dolari S.U.A., sau a echivalentului în lei a acestora, la data pronunţării hotărârii.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În luna octombrie 2001, inculpata s-a prevalat că are influenţă asupra procurorului D.V., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru a-l determina să revoce măsura arestării preventive pentru doi inculpaţi, pretinzând, în schimb, 5.000 dolari S.U.A., de la O.M.V., sumă primită în două tranşe.
În luna octombrie 1999, aceeaşi inculpată, afirmând că este judecătoare, şi că soţul ei este R.D., preşedintele Comisiei Juridice a Senatului, le-a promis numitelor B.A. şi B.I., absolvente ale Facultăţii de Drept H., sprijin pentru numirea primei ca avocat, iar a celei de-a doua ca notar, iar, ulterior, pentru a-şi exercita influenţe în vederea numirii numitei B.A., ca avocat, a primit de la aceasta 2.000 dolari S.U.A.
La 11 aprilie 2000, aceeaşi inculpată, fiind implicată într-un accident de circulaţie, în declaraţia scrisă cu acest prilej la rubrica privind profesia, a consemnat că este judecător la Curtea Supremă de Justiţie.
Pentru a se pronunţa achitarea, instanţa a motivat că această menţiune, privitor la profesia inculpatei, nu era aptă să producă efecte juridice şi nu a avut nici o influenţă privitor la responsabilitatea accidentului de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 493 din 2 septembrie 2003, a respins apelurile parchetului şi inculpatei, ca nefondate.
Prin recursul declarat, parchetul a criticat individualizarea pedepsei, solicitând majorarea ei şi executarea în regim privativ de libertate.
Inculpata, prin recursul declarat, a solicitat reducerea pedepselor, invocând faptul că este fără antecedente penale şi că anterior a avut o bună conduită, faptele săvârşite în cauză fiind explicabile printr-o tulburare de gândire şi de comportament, pe care o are.
În urma examinării ambelor recursuri, Curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Criticile parchetului referitor la individualizarea pedepsei au fost invocate şi în apel, iar, în urma examinării acestora, Curtea de Apel le-a respins, ca nefondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului, în raport de modul cum instanţele de fond şi de apel au aplicat şi respectat criteriile in rem şi in personam, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea constată că operaţiunea de individualizare a avut în vedere atât gradul ridicat de pericol social al faptelor, dar, totodată, şi datele ce caracterizează persoana inculpatei, conduita ei anterioară bună, precum şi posibilităţile atingerii scopului pedepsei, printr-o suspendare supravegheată a executării celor 3 ani de închisoare.
Sub acest ultim aspect, măsurile dispuse, de supraveghere în cursul termenului de încercare de 5 ani, se apreciază că vor fi în măsură să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reeducarea inculpatei.
Pentru aceste considerente, urmează a se constata că este nefondat atât recursul parchetului, prin care se solicită majorarea pedepsei şi executarea ei în regim privativ de libertate, cât şi recursul inculpatei, prin care se solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În consecinţă, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate, iar inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata D.C.D. împotriva deciziei nr. 493 din 2 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4074/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 411/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
