ICCJ. Decizia nr. 4249/2004. Penal. 268,28 lit.a c.pen.ant. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4249/2004
Dosar nr. 4055/2004
Şedinţa publică din 25 august 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1068 din 25 decembrie 1963 a Tribunalului Popular al Raionului 30 Decembrie – Bucureşti, a fost condamnat inculpatul K.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de deţinere ilegală de metale preţioase, prevăzută de art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, iar în baza art. 80 pct. 3 din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea a 157 monede din aur.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul a deţinut, contrar dispoziţiilor legale, 157 monede din aur.
Tribunalul Capitalei, Colegiul II penal, prin Decizia penală nr. 384 din 14 februarie 1964, a respins recursul declarat de inculpat.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., învederând că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în anulare este fondat.
Art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, prevedea, printre altele, că nerespectarea obligaţiilor legale privind pedeapsa, cedarea sau declararea metalelor preţioase ori efectuarea de operaţiuni cu acestea în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, se pedepseşte cu închisoare.
Acest text de lege era în contradicţie cu Constituţia României în vigoare la data respectivă, care garanta proprietatea şi cu D.U.D.O. proclamată la 10 decembrie 1948, care a statuat că orice persoană are dreptul la proprietate şi că nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
În raport de caracterul imperativ al dispoziţiilor constituţionale, dispoziţiile art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, erau menite să lipsească pe cetăţeanul român de proprietatea sa în mod abuziv, fiind astfel neconstituţionale. Mai mult, şi pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului, aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, era menită să aducă atingere dreptului de proprietate.
Din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul a dobândit cele 157 monede din aur din veniturile realizate din muncă.
Pe de altă parte, este de relevat că art. 6 alin. (1) lit. b) din decretul nr. 210 din 14 iunie 1960, în vigoare la data săvârşirii faptei, prevedea că era îngăduit oricărei persoane să deţină salbe confecţionate din ducaţi mari austrieci şi ducaţi mici austrieci şi ungureşti, precum şi ducaţi găuriţi, cu toartă sau în ramă, desprinşi din salbă ori montaţi în cercei, dacă sunt destinate a servi ca podoabă.
Rezultă, aşadar, din examinarea textului că persoanele fizice puteau deţine, în mod legal, printre altele, salbe confecţionate din ducaţi austrieci precum şi ducaţi cu toartă sau găuriţi.
În raport de considerentele expuse, dispoziţiile art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, similare cu cele prevăzute de Legea nr. 284/1947 sunt neconstituţionale, iar fapta de a nu preda, ceda sau declara aurul şi alte valori nu poate fi considerată infracţiune, lipsindu-i o trăsătură esenţială, aceea de a fi prevăzută de o lege penală, motiv pentru care va fi admis recursul în anulare, se vor casa hotărârile pronunţate, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 lit. a) C. pen. anterior.
Totodată, va fi înlăturată măsura de siguranţă a confiscării monedelor din aur, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1068 din 25 decembrie 1963 a Tribunalului Popular al Raionului 30 Decembrie Bucureşti şi deciziei penale nr. 384 din 14 februarie 1964 a Tribunalului Capitalei, Colegiul II penal, privind pe inculpatul K.E.
Casează hotărârile sus-menţionate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul K.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 lit. a) C. pen. anterior.
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării monedelor din aur.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4244/2004. Penal. L 284/1947. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 4272/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
