ICCJ. Decizia nr. 4289/2004. Penal. Art. 211, 174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4289/2004
Dosar nr. 4493/2004
Şedinţa publică din 27 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 6 aprilie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpaţii C.M. şi A.F. la câte 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi câte 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. b) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), să execute pedeapsa cea mai grea de câte 22 ani închisoare şi câte 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus şi degradarea militară a inculpatului A.F.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat, din durata pedepsei, prevenţia de la 06 august 2003, la 06 aprilie 2004.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile P.I., suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 18.000.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 4 august 2003, cei doi inculpaţi s-au deplasat la cultura de porumb aparţinând victimei P.A.
Fiind surprinşi de proprietar, în timp ce încărcau porumbul sustras în saci, inculpaţii au încercat să fugă, însă au fost loviţi de acesta cu o furcă de fier. În timpul conflictului astfel declanşat, inculpatul A.F. a reuşit să-i smulgă victimei furca din mână şi l-a lovit cu aceasta, atât el cât şi coinculpata C.M., în mod repetat în regiunea capului şi în zone vitale provocându-i moartea.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 515/ A din 9 iulie 2004, admiţând apelurile inculpaţilor a redus pedepsele aplicate acestora pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav de la câte 22 ani închisoare la câte 18 ani închisoare, urmând ca prin contopirea cu pedeapsa de câte 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie, să execute câte 18 ani închisoare şi câte 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În considerentele deciziei se menţionează că deşi circumstanţele în care s-au desfăşurat faptele nu pot conduce la reţinerea stării de provocare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 73 lit. b) C. pen., se conturează însă împrejurările concrete în care au avut loc evenimentele, care justifică o reducere a pedepsei aplicată inculpaţilor, alături de faptul că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au adoptat o atitudine sinceră în cursul procesului.
Împotriva menţionatei decizii, cei doi inculpaţi au declarat recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedepsele de câte 18 ani închisoare aplicare nu sunt corect individualizate, instanţa de apel nedând efectul cuvenit circumstanţelor de fapt şi a celor personale.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de casare invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., aflate în concurs real, este corespunzătoare.
Din probele administrate [(proces verbal de constatare (schiţa), planşe foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul medico-legal de necropsie, rapoartele de expertiză psihiatrică şi declaraţiile martorilor P.A., D.F., A.V., A.L. şi A.A., coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor)] care au fost analizate în considerentele deciziei rezultă, fără dubiu că în noaptea de 4 august 2003, cei doi inculpaţi, fiind surprinşi de către P.A., în timp ce sustrăgeau ştiuleţi de porumb din cultura acestuia, i-au aplicat mai multe lovituri, cu o furcă de fier, în regiunea capului şi în alte regiuni vitale ale corpului, provocându-i moartea.
Împrejurarea că, în condiţiile arătate, victima i-a lovit pe inculpaţi cu acea furcă de fier, nu justifică reţinerea, în favoarea acestora a scuzei provocării, acţiunea victimei fiind pe deplin justificată. Împrejurarea respectivă poate fi avută în vedere însă la individualizarea pedepsei, aşa cum, de altfel a şi procedat instanţa de apel.
Referitor la pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată inculpaţilor se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia instanţa de apel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul sporit de pericol social al infracţiunilor săvârşite (tentativă la infracţiunea de tâlhărie şi omor calificat şi deosebit de grav), limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracţiunile respective, condiţiile concrete în care au fost comise faptele cât şi persoanele infractorilor, care nu posedă antecedente penale şi au avut o poziţie sinceră în cursul procesului.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate în cauză să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedepsele aplicate, perioada cât inculpaţii au fost arestaţi preventiv, respectiv de la 06 august 2003, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi A.F. împotriva deciziei penale nr. 515/ A din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 6 august 2003 la 27 august 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4282/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4337/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
