ICCJ. Decizia nr. 4143/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4143/2004
Dosar nr. 4545/2004
Şedinţa publică din 13 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 29 iulie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpaţii K.A. şi C.V. împotriva sentinţei penale nr. 354 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Argeş, secţia penală, a dispus menţinerea arestării preventive a apelanţilor inculpaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
De asemenea, menţinerea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat este justificată, având în vedere dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracţiunilor reţinute şi împrejurările concrete în care acestea au fost săvârşite.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul K.A., motivând, în esenţă, că primele cercetări au fost efectuate în lipsa unui avocat, că nu s-a emis ordonanţa de reţinere iar mandatul de arestare preventivă emis de procuror în aceste condiţii este lovit de nulitate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Prin sentinţa penală nr. 354 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Argeş, secţia penală, inculpatul K.A. a fost condamnat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut în parte săvârşirea faptei, colaborând cu organele de anchetă pentru depistarea altor participanţi, în ceea ce priveşte pe inculpat făcându-se aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În raport de gradul de pericol social concret al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului şi pentru care a fost deja condamnat în primă instanţă, Curtea constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi, pe cale de consecinţă, se impune menţinerea acesteia. Motivul invocat de inculpat este nefondat, iar examinarea, din oficiu, a încheierii recurate nu a evidenţiat alte motive de nelegalitate.
Ca atare, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.A. împotriva încheierii din 29 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 690/2004 al Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4135/2004. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4175/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
