ICCJ. Decizia nr. 4282/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4282/2004
Dosar nr. 4711/2004
Şedinţa publică din 25 august 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 iulie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2565/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului S.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, impunându-se, în continuare privarea de libertate.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele aflate în dosar, inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind reţinut pe timp de 24 de ore în baza ordonanţei din 2 decembrie 2003 şi arestat preventiv pe o durată de 29 de zile în baza mandatului nr. 215 din 3 decembrie 2003 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de o instanţă competentă, respectiv prin sentinţa penală nr. 812 din 15 iunie 2004, sentinţă prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Potrivit art. 3002, raportat la art. 1601 alin. (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii, instanţa verificând legalitatea arestării când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă şi impun, în continuare, privarea de libertate, dispune menţinerea stării de arest.
Instanţa s-a pronunţat conform textelor de lege mai sus arătate şi chiar dacă sentinţa penală prin care inculpatul a fost condamnat nu a rămas definitivă, menţinerea arestării preventive este justificată întrucât pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este mai mare de 4 ani închisoare şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
În consecinţă recursul formulat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva încheierii pronunţată la 30 iulie 2004 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2565/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4278/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4289/2004. Penal. Art. 211, 174, 175 c.p.... → |
|---|
