ICCJ. Decizia nr. 4367/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4367/2004
Dosar nr. 4924/2004
Şedinţa publică din 6 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 76/I/A/2004 din 24 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 1246/P/2004 al Curţii de Apel Oradea, a fost menţinută starea de arest, printre alţii, şi a inculpatului apelant B.M.G., condamnat prin sentinţa penală nr. 515 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, la 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, în formă calificată, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul B.M.G. a declarat recurs, cu motivarea că nu a participat la săvârşirea faptei.
Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie examinând cauza, potrivit art. 38510 alin. (3), raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arest, instanţa, legal sesizată, este obligată să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prinîncheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea nr. 76/I/A/2004 din 24 august 2004, instanţa de apel, constatând că dispoziţiile legale menţionate sunt aplicabile în cauză, existând probe din care rezultă că inculpatul B.M.G. a săvârşit, împreună cu ceilalţi coinculpaţi, fapte de omor calificat, iar lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând cauza sub toate aspectele, constată că încheierea Curţii de Apel Oradea este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se constată că inculpatul B.M.G. a fost arestat existând temeiuri că a săvârşit o infracţiune gravă, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, măsura arestării inculpatului a fost menţinută,avându-se în vedere condamnarea sa de către Tribunalul Dâmboviţa la 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Chiar dacă hotărârea primei instanţe nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării inculpatului B.M.G. este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând şi probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele dispoziţiilor art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.G. împotriva încheierii nr. 76/I/ A din 24 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4337/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4369/2004. Penal. Recurs-încheiere. Recurs → |
|---|
