ICCJ. Decizia nr. 4337/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4337/2004
Dosar nr. 4824/2004
Şedinţa publică din 1 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 4217/P/2004 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a menţinut starea de arest a apelantului inculpat C.V.G., condamnat de Tribunalul Arad prin sentinţa penală nr. 123 din 13 mai 2004 la 15 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul C.V.G. a declarat recurs, neindicând motivele de casare.
Înalta Curte, examinând cauza, potrivit art. 38510 alin (3) C. proc. pen., raportat la art. 3856 alin. (3) din acelaşi cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este obligată să verifice în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3) astfel cum au fost modificate prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau dacă există temeiuri noi care justifică punerea în libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, existând motive temeinice că inculpatul a comis complicitatea la infracţiunea de omor calificat, împreună cu alţi coinculpaţi, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte, verificând cauza sub toate aspectele, reţine că încheierea instanţei de apel este temeinică şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul C.V.G. a fost iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [( lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută în baza condamnării pronunţată de instanţă [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului C.V.G. la 15 ani închisoare, pentru complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 175 lit. a) şi b) C. pen., pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 123 din 13 mai 2004.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol public pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi cele ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.G. împotriva încheierii din 11 august 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4289/2004. Penal. Art. 211, 174, 175 c.p.... | ICCJ. Decizia nr. 4367/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
