ICCJ. Decizia nr. 4424/2004. Penal. Cont.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4424/2004
Dosar nr. 5444/2003
Şedinţa publică din 8 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 820 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de petentul A.G.C., arestat preventiv.
Instanţa a reţinut că petiţionarul şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi a îndreptat-o împotriva deciziei penale nr. 225 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, motivând-o în sensul nelegalităţii menţinerii sale în stare de arest preventiv în condiţiile în care Decizia sus-menţionată, pronunţată în apel, nu este definitivă, fiind atacată cu recurs.
În motivarea respingerii cererii, instanţa a avut în vedere datele prevăzute de locul de deţinere a petiţionarului, Penitenciarul Jilava, potrivit cărora acesta nu se află arestat în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii, ci este arestat preventiv în dosarul în care Curtea de Apel Ploieşti a adoptat Decizia penală nr. 225 din 7 mai 2003, nedefinitivă, atacată cu recurs de către petiţionar.
Apelul petiţionarului a fost respins prin Decizia penală nr. 605 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, constatând că motivarea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petiţionar, care a criticat hotărârile anterior pronunţate în cauză şi a solicitat, prin motivele scrise punerea sa în libertate, întrucât este arestat în baza unei decizii penale, nr. 225 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, nedefinitivă.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 461 alin. (1) lit. a) C. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.
Ori, în dosarul nr. 1038/2003 în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 225 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, nedefinitivă, fiind atacată cu recurs de către petiţionarul inculpat, acesta este arestat preventiv încă din cursul urmăririi penale prin Ordonanţa nr. 302/P/2001 din 15 februarie 2002 a Tribunalului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, măsură prelungită la judecata în fond de către Tribunalul Buzău.
Prin sentinţa penală nr. 205 din 18 octombrie 2002, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul A.G.C. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., pedeapsă majorată, în apelul parchetului, la 12 ani închisoare prin Decizia penală nr. 225 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Constatând, aşadar, că petiţionarul nu a fost arestat în baza deciziei penale nr. 225 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, nedefinitivă, ci prin ordonanţa procurorului din 12 februarie 2002, măsură prelungită de instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 149 C. proc. pen., recursul petiţionarului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A.G.C. împotriva deciziei penale nr. 605 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4417/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4427/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
