ICCJ. Decizia nr. 4413/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4413/2004
Dosar nr. 2726/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 370 din 12 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul B.S. a fost condamnat la două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 668 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 472 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1644 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, şi executarea acestuia pe lângă pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre judecătorească, inculpatul executând, în total, 5 ani şi 668 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestului preventiv de la 10 iulie 2003, la zi.
S-a luat act că partea vătămată I.A. şi cumpărătorul de bună, credinţă D.G. nu au formulat pretenţii civile în cauză.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 15.000.000 lei şi, respectiv, 3.500.000 lei, către părţile civile C.M. şi T.E.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 dolari S.U.A., în echivalentul în lei la data executării măsurii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În cursul zilei de 9 iunie 2003, într-un interval scurt de timp, pe stradă, inculpatul a smuls telefonul mobil din mâna părţii vătămate I.A. şi geanta părţii vătămate C.M. în care avea un telefon mobil.
În seara zilei de 28 iunie 2003, în jurul orei 22,30, în loc public, inculpatul a smuls telefonul mobil din mâna părţii vătămate T.E.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, proces – verbal de cercetare la faţa locului, proces – verbal de recunoaştere din grup, planşe fotografice, declaraţiile martorilor C.G., I.G., I.T., V.C., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa cu motivaţia necesităţii procurării de mijloace materiale pentru asigurarea dozei necesare de droguri, fiind consumator de substanţe stupefiante.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin Decizia penală nr. 333 din 3 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Starea de arest a acestuia a fost menţinută, iar prevenţia dedusă la zi.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că instanţele de judecată au avut în vedere toate aceste criterii de individualizare a pedepsei, manifestând clemenţă faţă de inculpat şi reţinând toate datele şi împrejurările favorabile acestuia (sinceritatea, valoarea relativ mică a prejudiciilor cauzate).
Totodată, s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor săvârşite de aceştia, într-un interval scurt de timp.
Trebuie observat că inculpatul a comis trei infracţiuni de tâlhărie în plină stradă, asupra unor femei, motivul fiind procurarea banilor necesari administrării drogurilor.
Inculpatul este recidivist, în anul 2002 fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat; graţierea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 668 zile nu a avut efectul reinserţiei sociale a făptuitorului, care a ignorat beneficiul acordat.
În raport de toate aceste împrejurări, Curtea constată că pedeapsa aplicată nu este prea mare şi că nu se impune reducerea cuantumului acesteia, în caz contrar afectându-se grav cerinţele articolului 52 C. pen., privind scopul preventiv – educativ ale sancţiunii penale.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului B.S. urmează a fi respins ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 10 iulie 2003 la 8 septembrie 2004.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 333/ A din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2003 la 8 septembrie 2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4412/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4414/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
