ICCJ. Decizia nr. 4467/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4467/2004
Dosar nr. 3031/2004
Şedinţa publică din 9 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 mai 2003, petenta N.A.D. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva notarului public P.M., pentru săvârşirea infracţiunii de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 C. pen., constând în aceea că, a remis altei persoane, actele de proprietate ale unui apartament aparţinând petentei, producându-i astfel un prejudiciu de 500 dolari S.U.A.
Prin rezoluţia din 29 august 2003, un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, constatând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de gestiune frauduloasă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 214 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de notarul public P.M.
Împotriva acestei soluţii, petenta N.A.D. a formulat plângere, care a fost admisă prin rezoluţia nr. 2655/II/2 din 13 octombrie 2003 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru a se lămuri toate aspectele situaţiei de fapt, prin administrarea de probe şi cu privire la vinovăţia numitei L.R.N.
Prin rezoluţia din 13 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 214 şi art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) C. pen. şi faţă de numita L.R.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, la data de 31 octombrie 2002, s-a încheiat între N.A.D., în calitate de promitent-vânzător şi L.R.N. un antecontract de vânzare-cumpărare imobiliară, înregistrat sub nr. 2147/2002 la agenţia imobiliară I.M.N. SRL Bucureşti, antecontractul având ca obiect apartamentul nr. 20, situat în Calea Griviţei.
După încheierea antecontractului, promitenta vânzătoare a încasat un avans de 500 dolari S.U.A., din preţul convenit de părţi de 11.500 dolari S.U.A., stipulându-se penalităţi pentru situaţia în care una din părţi nu îşi respectă obligaţiile asumate, anume 15% din preţul stabilit.
La aceeaşi dată, ambele părţi au încheiat câte un contract de comision cu agenţia imobiliară, prin care s-au obligat să plătească acesteia câte un comision de 300 dolari S.U.A., reprezentând servicii de intermediere.
La sugestia comisionarului, părţile s-au adresat pentru întocmirea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, notarului public P.M., care, examinând actele prezentate de promitenta vânzătoare, a constatat că îi lipseşte extrasul de carte funciară.
În vederea obţinerii acestuia, N.A.D. a mandatat pe N.V., angajat al biroului notarial, prin procura nr. 2265 din 1 noiembrie 2002, autentificată de acelaşi notar public.
Mandatarul a formulat cerere în acest sens la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, stabilindu-se termen pentru ridicarea extrasului de carte funciară, data de 7 noiembrie 2002.
Deoarece, în perioada 7 - 8 noiembrie 2002, biroul de carte funciară nu a lucrat cu publicul, iar zilele de 9 - 10 noiembrie 2002, au fost zile nelucrătoare (sâmbătă şi duminică), extrasul a fost eliberat abia la data de 11 noiembrie 2002.
Ca urmare, termenul stabilit de părţi pentru perfectarea contractului, 8 noiembrie 2002, nu a putut fi respectat, iar ulterior N.A.D. a refuzat să mai vândă imobilul, astfel că notarul public P.M. a dat actele de proprietate, agenţiei imobiliare pentru a fi remise proprietarei.
Aceasta a refuzat primirea lor, astfel că au fost păstrate la biroul notarial până la data de 14 noiembrie 2002, când i-au fost restituite pe bază de proces-verbal.
Promitenta cumpărătoare L.R.N. s-a adresat Judecătoriei sectorului 1, cu acţiune în pretenţii, iar instanţa prin sentinţa civilă nr. 2747 din 18 aprilie 2003 a obligat-o pe N.A.D. să restituie avansul de 500 dolari S.U.A. şi să achite penalităţi de 1.725 dolari S.U.A., conform clauzelor stipulate de părţi cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
S-a stabilit că plângerea petentei N.A.D. este nefondată, deoarece paguba suferită de aceasta nu este rezultatul vreunei fapte a notarului public P.M. şi nici a promitentei cumpărătoare L.R.N., ci exclusiv nerespectării de către petentă a obligaţiilor contractuale asumate.
Plângerea formulată de petenta N.A.D. împotriva rezoluţiei din 13 noiembrie 2003, a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia din 5 ianuarie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Şi această rezoluţie a fost contestată de petentă, printr-o plângere care a înaintat-o la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a înaintat-o la Curtea de Apel Bucureşti, conform rezoluţiei din 15 martie 2004, pentru soluţionare.
Prin sentinţa penală nr. 40 din 3 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentei N.A.D. împotriva rezoluţiei din 13 noiembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.M. şi numita L.R.N.
Totodată, instanţa a obligat-o pe petentă la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a motivat, în esenţă, că, din ansamblul probator aflat la dosar nu sunt elemente care să conducă la convingerea că notarul public a săvârşit vreo faptă penală.
Nici în sarcina numitei L.R.N. nu se poate reţine vreo infracţiune.
Împotriva sentinţei penale nr. 40 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs petenta N.A.D., arătând în primul motiv al notelor scrise că are obiecţiuni asupra modului cum s-a judecat şi soluţionat procesul civil de pretenţii, ce a format obiectul dosarului nr. 2442/2003 al Judecătoriei sectorului 1.
Aceste aspecte exced cadrului procesual de faţă, astfel că instanţa nu se poate pronunţa asupra lor.
În partea a doua a notelor scrise, petenta s-a referit la cauza de faţă, susţinând în esenţă, că organele de urmărire penală şi instanţa de judecată nu au elucidat situaţia de fapt, reţinând greşit modul cum s-au derulat faptele.
Plângerea este nefondată.
Din examinarea rezoluţiilor parchetului şi a actelor premergătoare, precum şi a sentinţei recurate, se constată că soluţiile de neînceperea urmăririi penale şi de respingere a plângerilor, sunt legale şi temeinice.
Atât parchetul cât şi prima instanţă au analizat complet şi elucidat toate aspectele cauzei în raport cu actele premergătoare de la dosarul cauzei, ajungând corect la concluzia că paguba la care se referă petenta, respectiv sumele la plata cărora a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 2747 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, nu este rezultatul vreunei fapte penale a notarului public şi a promitentei cumpărătoare, ci exclusiv petentei N.A.D., prin nerespectarea de către ea a obligaţiilor contractuale asumate prin precontractul menţionat.
Recursul fiind deci nefondat, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a obliga pe recurentă la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta N.A.D. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentă să plătească statului 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4465/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4475/2004. Penal. Art. 174, 175 c.p. Recurs → |
|---|
