ICCJ. Decizia nr. 4462/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4462/2004
Dosar nr. 2831/2004
Şedinţa publică din 9 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 12 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul I.R. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 365 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2162/2002 a Judecătoriei Brăila, şi prin contopirea acestui rest cu pedeapsa pronunţată în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 800.000 lei provenită din infracţiune.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 04 octombrie 2003, la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 03 octombrie 2003, în cadrul unei acţiuni organizată de poliţie, inculpatul a fost prins în flagrant, comercializând 4 doze de heroină.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 219/ R din 29 martie 2004, admiţând apelul inculpatului, a desfiinţat parţial sentinţa instanţei de fond, deducând prevenţia de la 03 octombrie 2003, în loc de 04 octombrie 2003, la zi.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul I.R. a declarat recurs, cerând, în principal, să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta, iar în subsidiar redozarea pedepsei, în raport de circumstanţele sale personale.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal de depistare întocmit de organele de poliţie, denunţul şi declaraţiile numitei P.G.F., planşele foto şi declaraţiile martorului P.D.A.), rezultă, fără dubiu, că la data de 3 octombrie 2003, inculpatul a fost surprins în flagrant, vânzând 4 doze de heroină, în schimbul sumei de 800.000 lei.
Referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta este orientată spre minimul special, la stabilirea ei instanţa de fond având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al infracţiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi persoana inculpatului, care posedă antecedente penale, iar în cursul procesului a adoptat o atitudine nesinceră.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 04 octombrie 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 219 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 4 octombrie 2003 la 9 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4461/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4464/2004. Penal. Legea nr.284/1947. Recurs... → |
|---|
