ICCJ. Decizia nr. 4640/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4640/2004
Dosar nr. 5066/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12046/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună luarea măsurii arestării provizorii a condamnatului A.F.F., pe o perioadă de 15 zile, în vederea extrădării către Statul Elveţia.
În motivarea cererii s-a arătat că cetăţeanul croat a executat o pedeapsă privativă de libertate în România, fiind liberat condiţionat la data de 7 septembrie 2004, conform sentinţei nr. 1595 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Gherla.
Având în vedere că prin sentinţa penală nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiş s-a dispus cu titlu definitiv extrădarea condamnatului către statul elveţian, în vederea îndeplinirii formalităţilor de predare, în temeiul art. 60 alin. (4), raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 se solicită arestarea provizorie a acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiş s-a avizat extrădarea condamnatului A.F., cetăţean croat, autorităţilor din Elveţia în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată de Curtea de Apel Zurich la data de 3 martie 1992, hotărâre care a rămas definitivă.
La data respectivă condamnatul se afla în arest preventiv, pentru infracţiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 C. pen., iar ulterior a fost condamnat definitiv, pentru mai multe infracţiuni, la 7 ani închisoare, conform deciziei penale nr. 405 din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, pedeapsă ce a fost executată începând cu data de 4 iulie 1999, conform mandatului de executare nr. 838 din 24 noiembrie 2003 emis de Tribunalul Timiş, şi până la 7 septembrie 2004 când a fost liberat condiţionat din Penitenciarul Gherla, în baza sentinţei penale nr. 1595 din 7 septembrie 2004 a Judecătoriei Gherla.
Prin încheierea nr. 35 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, în baza dispoziţiilor art. 60 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi, în baza dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie a condamnatului A.F.F. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 7 septembrie 2004, în vederea extrădării către statul elveţian, conform sentinţei penale nr. 849 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Timiş.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs condamnatul A.F.F., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii şi, rejudecând, punerea în libertate întrucât suferă de numeroase afecţiuni ale sănătăţii.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (3) şi art. 60 alin. (2) şi (4), din Legea nr. 302/2004 privind Cooperarea Juridică Internaţională în Materie Penală, Curtea de Apel Cluj, în mod corect, a dispus luarea măsurii arestării provizorii a condamnatului pe o perioadă de 15 zile, în vederea predării acestuia către autorităţile elveţiene, ca urmare a extrădării, printr-o hotărâre definitivă, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 3 din 7 septembrie 2004.
Cum, susţinerile condamnatului privind numeroasele afecţiuni şi teama pe care o are în legătură cu transportul său în Elveţia, nu constituie motiv pentru revocarea măsurii arestării provizorii, în cauză subzistând temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri, şi prevăzute de Legea nr. 302/2004 în articolele 58 alin. (3) şi art. 60 alin. (2) şi (4), recursul declarat se apreciază, ca fără temei.
În raport de aceste elemente, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de extrădat, să fie respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.F.F. împotriva încheierii penale nr. 35 din 7 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 12046/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba sârbo - croată se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4539/2004. Penal. Art.175 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4729/2004. Penal. Conflict competenţă.... → |
|---|
