ICCJ. Decizia nr. 4645/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 105 din 17 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 216 C. pen. și în baza art. 208 și art. 209 lit. g) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.C.L., la 2 ani închisoare.
în baza art. 861și art. 862C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe timp de 4 ani.
S-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863lit. a) și d) C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864C. pen.
S-a constatat prejudiciul acoperit.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 700.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-a reținut, că, în noaptea de 29 octombrie 2003, inculpatul D.C.L. s-a deplasat la Complexul Stației C.F.R. Piatra Olt, de unde a sustras 8 cuple de tracțiune vagon, pe care le-a transportat cu autoturismul proprietate personală la SC G. SRL, care are ca obiect de activitate, printre altele și colectarea fierului vechi și a vândut bunurile cu suma de 700.000 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 326 din 30 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului, reținând că este nereală susținerea inculpatului că a găsit bunurile și deoarece nu cunoștea utilitatea lor, le-a predat la centrul de colectare.
Inculpatul a declarat recurs, susținând, în principal, că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât nu a sustras bunurile ci le-a găsit, astfel încât, se impune a fi achitat, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 216 C. pen.
Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 și, respectiv, 17 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Situația de fapt a fost corect reținută pe baza actelor dosarului.
Din declarațiile martorelor P.V. și T.S., rezultă că inculpatul a venit la SC G. SRL Piatra Olt, în jurul orei 5,00, când nici nu se deschisese încă centrul de colectare și le-a solicitat să primească cele 8 cuple de vagon pe care, a spus că le avea acasă, a încasat suma de 700.000 lei, dar a refuzat să le spună cum se numește, promițând că va reveni cu buletinul de identitate după circa o jumătate de oră.
Datorită acestui comportament al inculpatului, martora P.V. i-a cerut norei sale T.S. să noteze numărul de înmatriculare al mașinii, cu care venise inculpatul.
Organele de poliție sesizate cu privire la sustragerea mai multor cuple de vagon, s-au deplasat la centrul de colectare unde au găsit cele 8 cuple aduse de inculpat, pe care le-au identificat pe baza informațiilor furnizate de martora T.S.
Așa fiind, Curtea reține ca fiind pe deplin dovedită sustragerea bunurilor de către inculpat, astfel încât este neîntemeiată atât susținerea că fapta de furt nu există cât și aceea că fapta ar constitui infracțiunea de însușire a bunului găsit.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4372/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4149/2004. Penal → |
|---|
