ICCJ. Decizia nr. 4670/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 294 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Galați, inculpatul P.F.V., a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen. (faptă săvârșită la data de 2 ianuarie 2002).
în baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1843 din 2 august 2002 a Judecătoriei Galați și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare.
în temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată în baza sentinței penale nr. 1843/2002 a Judecătoriei Galați, respectiv de la 28 iunie 2000 la 1 octombrie 2001 și de la 21 februarie 2002 la 22 octombrie 2002, când a fost liberat condiționat.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate C.A., a fost acoperit integral prin restituire.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul P.F.V. este cunoscut cu antecedente penale. La data de 2 ianuarie 2002, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, a mers la barul P. Aici se aflau și partea vătămată C.A., în vârstă de 16 ani și martorii P.P., T.L. și C.M.
Partea vătămată C.A. stătea pe un scaun din bar, moment în care de el s-a apropiat inculpatul P.F.V. și i-a solicitat să-i dea o bere. Partea vătămată a refuzat, motiv pentru care inculpatul i-a pipăit buzunarele exterioare ale pantalonilor.
A spus părții vătămate să scoată tot ce are în buzunar, iar aceasta a scos suma de 300.000 lei primită de la tatăl său. Inculpatul a luat banii și a mers la masa de biliard. Partea vătămată nu s-a împotrivit și nu a solicitat ajutorul martorilor din teamă, deoarece îl cunoștea pe inculpat din cartier ca fiind violent și cercetat pentru săvârșirea unor fapte penale.
împrejurarea menționată a fost observată de martorul P.P.
După aproximativ 5 min., inculpatul P.F.V. a revenit la scaunul pe care stătea partea vătămată și observând brățara de argint de la mâna acesteia, i-a cerut-o. Din teamă, partea vătămată a scos brățara și a dat-o inculpatului. împrejurarea a fost pe deplin observată de martorii P.P., C.M. și T.L.
După scurt timp, partea vătămată a solicitat celor trei martori să intervină pe lângă inculpat să-i restituie banii și brățara. Martorii au refuzat pentru a nu-și crea probleme cu inculpatul P.F.V.
în atare condiții, partea vătămată a mers la inculpat și i-a solicitat restituirea banilor și brățării, dar inculpatul a refuzat și i-a replicat "Taci că te bag sub masă". La insistențele părții vătămate, inculpatul a amenințat-o cu bătaia.
Despre aceste împrejurări a povestit ulterior martorului P.P. Profitând de lipsa din bar, la un moment dat, a inculpatului, partea vătămată a plecat acasă și a povestit tatălui său cele întâmplate.
Pentru a aplica regimul sancționator prevăzut de art. 40 C. pen., instanța a reținut că infracțiunile ce au format obiectul sentinței penale nr. 1843 din 2 august 2002 a Judecătoriei Galați, nu atrag starea de recidivă deoarece au fost săvârșite în minorat și că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită după ce pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare fusese executată parțial.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul P.F.V.
în ambele apeluri hotărârea a fost criticată sub aspectul modalității greșite de sancționare a antecedentelor penale.
Față de cele menționate în fișa de cazier, a fost propusă următoarea variantă de soluționare a antecedentelor penale, de către parchet:
- să se descontopească pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 903 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați în pedepsele componente
- un an și 8 luni
- 5 luni
- 3 luni
- să se constate grațiate integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543 din 9 octombrie 2002 pedepsele de 5 luni închisoare (aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) teza I din Decretul nr. 328/1966 și 3 luni (aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) teza II din Decretul nr. 328/1966;
- în baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să contopească pedeapsa de un an și 8 luni aplicată prin sentința penală nr. 903/5.04.2001 a Judecătoriei Galați, cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 562 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Galați, cu aplicarea unui spor de până la 6 luni;
- să se constate că pedeapsa rezultantă, astfel aplicată, a fost executată parțial în perioada 28 iunie 2000 - 1 octombrie 2001, stabilindu-se restul ce a rămas neexecutat.
în baza art. 61 C. pen., să se revoce beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat, stabilit conform celor menționate la lit. d), să se contopească acest rest cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, stabilindu-se o nouă pedeapsă rezultantă.
Din această pedeapsă rezultantă, să se deducă perioada executată în baza sentinței penale nr. 1843 din 2 august 2002 a Judecătoriei Galați, de la data de 22 februarie 2002, la data de 21 octombrie 2002.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a susținut că soluționarea antecedentelor penale, poate fi efectuată direct de instanța de apel. Inculpatul, prin apărător, a susținut că pentru soluționarea corectă a antecedentelor penale se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. A invocat că în situația în care se va hotărî revocarea liberării condiționate și aplicarea unui spor ar fi lipsit de o cale de atac.
Un al doilea motiv de nelegalitate l-a constituit faptul că, în mod greșit s-a dedus perioada executată până la 22 octombrie 2002, în loc de până la 21 octombrie 2002, dată la care a fost liberat condiționat.
Prin decizia penală nr. 737 din 19 decembrie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul P.F.V., desființând în parte sentința penală nr. 294 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Galați și rejudecând, a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile potrivit cărora:
- în baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1843 din 2 august 2002 a Judecătoriei Galați și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 2 luni închisoare, sporită la 5 ani și 6 luni închisoare;
- în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată de inculpat în baza sentinței penale nr. 1843/2002 a Judecătoriei Galați, respectiv de la 28 iunie 2000 la 1 octombrie 2001 și de la 21 februarie 2002 la 22 octombrie 2002, când a fost liberat condiționat.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1843 din 2 august 2002 a Judecătoriei Galați, în pedepsele componente, respectiv:
- pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 562 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și art. 109 C. pen. (fapte săvârșite în perioada august-septembrie 1999).
A descontopit pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 903 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, în pedepsele componente de:
- un an și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. (fapta din 31 martie 2000);
- 5 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. (faptă din 31 martie 2000);
- 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. (faptă din 31 martie 2000).
A constatat grațiate integral și condiționat, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 903 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 și pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin aceeași sentință penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. (2), raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 903 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 562 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Galați și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită la 2 ani și 3 luni închisoare.
A constatat că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare a fost executată parțial, în baza mandatului de executare nr. 1175/2001 din 4 mai 2001, emis în baza sentinței penale nr. 903 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați, în perioada 28 iunie 2000, 1 octombrie 2001, restul rămas neexecutat fiind de 361 zile închisoare.
în baza art. 61 alin. (1) teza II C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 903 din 5 aprilie 2001 a Judecătoriei Galați.
în temeiul art. 61 alin. (1) teza III, a contopit pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în cauză, cu restul de 361 zile închisoare și a dispus ca inculpatul P.F.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 2 luni închisoare, sporită la 5 ani și 4 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare perioada executată, începând de la 22 februarie 2002, până la data 21 octombrie 2002.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.F.V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.
De asemenea, instanța de control judiciar, prin decizia pronunțată, a corectat modalitatea de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului.
Cu privire la solicitarea formulată de inculpat prin recursul declarat în sensul de reducere a pedepsei, se constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost respectate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modalitatea concretă de săvârșire, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (a mai fost condamnat anterior, ceea ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia), aspecte care au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, asigură atingerea scopurilor pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen.
în consecință, în cauză nu sunt temeiuri, care să justifice solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4918/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4372/2004. Penal → |
|---|
