ICCJ. Decizia nr. 4149/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 229 din 17 martie 2004, Tribunalul Timiș, prin schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334 C. proc. pen., din tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M. la un an închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 30 septembrie 2003, la pronunțare și a menținut starea de arest.
A respins ca nedovedită acțiunea civilă formulată de partea civilă D.V. și l-a obligat pe inculpat să plătească 14.185.000 lei, despăgubiri, cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Municipal Timișoara.
Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 989/P/2003, a fost trimis în judecată inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., constând în aceea că în ziua de 27 septembrie 2003, într-o altercație cu partea vătămată D.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă, pumnii și picioarele, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 40 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei.
S-a reținut în actul de inculpare următoarea situație de fapt:
în data de 19 septembrie 2003, partea vătămată D.V. a revenit la domiciliul numitului D.G. din com. Mașloc, după ce în iarna anului 1992-1993 îl slujise pe acesta în îngrijirea oilor și de unde plecase în cursul lunii mai 1993, în pelerinaj prin mai multe localități din țară. Deși numitul D.G. nu i-a mai promis acestuia reangajarea permanentă la turma sa de oi, i-a spus să mai rămână câteva zile, pentru perioada de weekend, pentru a-l ajuta pe ciobanul său O.C., ce îngrijea oile la stâna situată pe izlazul satului Alioș.
în data de 27 septembrie 2003, în jurul orelor prânzului, partea vătămată D.V. s-a deplasat la stâna de oi aparținând inculpatului C.M. și care se aflau în îngrijirea martorului C.F., unde i-a relatat acestuia despre faptul că proprietarul oilor C.M. este un om rău, se poartă urât cu ciobanii angajați, cărora iarna nu le plătește pentru munca desfășurată în timpul verii, fapt ce s-ar fi întâmplat în iarna precedentă și de care avea cunoștință. Auzind aceste lucruri urâte despre inculpatul C.M., minorul C.Ș.M., ce se afla de față s-a deplasat la locuința inculpatului, căruia i-a relatat cele spuse de către partea vătămată. în atare împrejurări inculpatul C.M. a revenit în câmp cu căruța însoțit de minorul C.Ș.M., unde l-a contactat pe partea vătămată D.V., pe care l-a agresat lovindu-l inițial cu o bâtă ciobănească în cap. Partea vătămată a încercat să se apere cu bâta ce o avea asupra sa, astfel că cei doi s-au încăierat trântindu-se la pământ, de unde C.M. a strigat minorului "dăi mă, dăi mă", îndemnându-l pe acesta să-l lovească pe partea vătămată de mai multe ori cu bățul peste membrele inferioare. Reușind să ajungă deasupra, inculpat C.M. i-a aplicat părții vătămate o multitudine de lovituri cu pumnii, picioarele și bâta pe toată suprafața corpului, până ce acesta a căzut în stare de inconștiență, rămânând nemișcat pe sol. Inițial inculpatul C.M. și minorul C.Ș.M. s-au urcat în căruță și au plecat spre casă, lăsându-l pe partea vătămată în stare de inconștiență într-un canal. La puțin timp după aceea cei doi făptuitori au revenit, s-au apropiat de D.V. și au început să-l înjure reproșându-i că este beat și că nu știe ce face, după care l-au ridicat pe acesta și l-au urcat în căruță, îndreptându-se cu el înspre zona de pădure din direcția stației C.F.R. Gomila. în timpul deplasării victima D.V. și-a revenit, a luat bățul aflat lângă el, cu care a încercat să-l lovească pe C.M., aceasta nu s-a mai putut produce întrucât cei doi au observat, minorul i-a smuls bățul în mâini, iar inculpatul C.M. a sărit peste acesta, presându-l cu genunchii pe gât și piept, cauzându-i astfel multiple leziuni interne, descrise în certificatul medico-legal precum: contuzie toracică stg., fracturi costale, fractură de stern, etc. cât și leziuni la nivelul gâtului.
în cele din urmă inculpatul C.M. l-a abandonat D.V., pe o zonă de câmp de pe raza comunei Mașloc. După revenirea din starea de inconștiență victima a reușit să ajungă la domiciliul lui D.G., care a luat măsuri de transportarea sa la Spitalul Municipal Timișoara, unde acesta a fost internat timp de 16 zile.
Din conținutul raportului medico-legal nr. 1664 din 30 septembrie 2003, cât și a raportului de expertiză medico-legală ambele ale I.M.L. Timișoara, rezultă că victima D.V. a suferit multiple leziuni corporale ca urmare a actelor agresive exercitate asupra sa de către inculpatul C.M. cât și de către minorul C.Ș.M., care i-a aplicat lovituri în zona membrelor inferioare.
Totodată actele medicale sus-menționate evidențiază un număr de 40 de zile îngrijiri medicale, cât și punerea în pericol a vieții victimei, pentru leziunile corporale cauzate de către inculpatul C.M. și stipulează un număr de 16 zile îngrijiri medicale, pentru cele create de către minorul C.Ș.M.
Prima instanță a audiat nemijlocit martorii C.Ș.M., D.G. și l-a interogat pe inculpat și înlăturând ca nesinceră declarația martorului O.C., ținând seama și de cele trei acte medico-legale aflate la dosar, a reținut o altă situație de fapt.
Se reține că după primul incident, cu agresiune reciprocă, inculpatul a revenit pe izlaz și a luat partea vătămată, cu acordul acesteia, în căruță pentru a fi prezentată organelor din cadrul Postului de Poliție Mașloc, întrucât a instigat la comiterea infracțiunii de furt. Pe traseul Ahoc-Rasloc inculpatul a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu pumnul în piept, întrucât partea vătămată i-a lovit cu bâta ciobănească în cap, atât pe inculpat cât și pe martorul C.Ș.M. în Mașloc la Postul de Poliție nu se afla nici un polițist, astfel că partea vătămată a plecat spre gară, deoarece intenționa să ajungă în Moldova.
Reținând această stare de fapt, tribunalul a apreciat că lipsește intenția directă sau indirectă a inculpatului de a ucide, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. și prin aplicarea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe C.M. la un an închisoare.
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie susținând că prin reținerea greșită a unei alte stări de fapt decât cea reținută în actul de sesizare, a schimbat încadrarea juridică a faptelor și a reținut în favoarea inculpatului scuza provocării.
în motivarea apelului, procurorul a susținut că prima instanță și-a format în principal convingerea pe declarațiile martorului C.Ș.M., care a denaturat adevărul, în fiecare declarație prezentând o altă variantă. Astfel, în declarația dată la 2 octombrie 2003, martorul a relatat că după primul incident când inculpatul și partea vătămată s-au lovit reciproc, a plecat împreună cu inculpatul acasă la acesta, l-a ajutat să descarce bidoanele cu apă apoi a plecat la el acasă și nu cunoaște dacă inculpatul s-a reîntors sau nu la stână.
în ziua de 13 octombrie 2003, fiind audiat de procuror, martorul C.Ș.M., a declarat că după primul incident s-a deplasat cu inculpatul la domiciliul acestuia, unde au descărcat bidoanele cu apă, apoi au plecat împreună la un lan cu porumb pentru a aduna coceni, iar după aproximativ o oră s-au reîntors în gospodăria inculpatului, unde a muncit până seara.
în totală contradicție, date în faza urmăririi penale, audiat în instanță, martorul a declarat că s-a reîntors cu inculpatul la locul unde se afla partea vătămată, pe care l-au dus la Postul de Poliție Mișloc, după care partea vătămată, a coborât din căruță luându-și bâta și pălăria.
Declarația este total nesinceră, pentru că martorul nu cunoștea faptul că organele de anchetă au găsit, ascunse într-o anexă, în domiciliul inculpatului, bâta ciobănească și pălăria părții vătămate.
S-a mai motivat că instanța a înlăturat greșit declarația martorului O.C., pe considerentul că acesta nu ar fi fost de față la incidentul din apropierea stânei, în condițiile în care acest lucru a fost confirmat de martorul C.F. (ciobanul angajat de inculpat) și de martorul D.G.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prind decizia penală nr. 224/ A din 21 iunie 2004, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, ca nefondat.
împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a cerut casarea hotărârilor și rejudecând, inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar în subsidiar, la calificarea juridică dată de prima instanță, cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., reținerea circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., existând cooperarea la săvârșirea infracțiunii între un major și un minor.
O altă critică vizează greșita reținere în cauză a circumstanței legale atenuante a scuzei provocării, iar față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei a apreciat că în măsura reținerii concursului între cauzele de agravare (art. 75 lit. c)) și cauzele de atenuare prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., ținând seama de dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., nu se impune o coborâre a pedepsei sub minimul special.
Recursul este fondat.
Din conținutul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt în contradicție cu declarațiile martorilor C.F., D.G., O.C., C.Ș.M. și rapoartele de expertiză medico-legale.
Astfel, incidentul dintre părți s-a desfășurat în doi timpi, la început inculpatul a venit la stână, unde partea vătămată a încercat să-l determine pe martorul C.F. să fure oile inculpatului, lovit de partea vătămată, l-a lovit și el, apoi s-au bătut tăvălindu-se pe pământ, ocazie cu care și martorul C.Ș.M. l-a lovit cu bâta peste picioare.
Deoarece partea vătămată a declarat că nu înțelege să se plângă împotriva făptuitorului minor C.Ș.M., față de acesta, prin actul de sesizare a instanței, s-a dispus în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale.
Revenit la stână, inculpatul, însoțit de martorul C.Ș.M., l-a luat pe partea vătămată intenționând, potrivit propriei declarații, să-l ducă la postul de poliție.
Potrivit declarațiilor inculpatului și martorului, pe drum, partea vătămată i-a lovit cu bâta în cap și spate pe amândoi, fapt ce l-a determinat pe inculpat să-i smulgă bâta și să-i dea mai multe lovituri cu pumnul în piept. Inculpatul a susținut că a smuls bâta părții vătămate și a aruncat-o, după care i-a dat câțiva pumni și apoi au continuat drumul spre poliție.
Cu privire la leziunile produse părții vătămate în acest al doilea moment al altercației, prima instanță nu a acordat semnificația cuvenită, care rezultă din cele două și nu trei rapoarte de expertiză medico-legală. Astfel în raportul de expertiză nr. 1664 din 30 septembrie 2003 al I.M.L. Timișoara; sunt descrise 17 leziuni cu mențiunea că D.V. a fost internat în 30 septembrie 2003, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut deschis, pneumotorax stâng post-traumatic, fracturi costale C 6 C 7, fractură de stern 1/3 medie, fractură cominutivă metacarpian I stg., avidențiate radiologic.
Conform protocolului operator nr. 417 din 30 septembrie 2003, se practică pleurotomie minimă axilară stângă, cu drenaj.
S-a concluzionat că leziunile de violență pot avea vechime din 27 septembrie 2003 și pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu un corp dur și compresiunii cu mâna a organelor gâtului. Necesită 40 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și au pus în primejdie viața victimei.
Prin raportul de expertiză medico-legală, supliment nr. 2298 24 octombrie 2003, comisia din cadrul I.M.L. Timișoara, confirmă raportul la care ne-am referit apreciind că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire directă și repetată cu corpuri dure cu mențiunea că leziunile descrise la pct. 8, 12 și 13 (adică la cot drept (8); genunchi stg (12) și gamba stg (13) s-au putut produce și prin cădere.
S-a concluzionat că leziunile periculoase pentru viață au fost cele toracice: contuzie toracică cu fracturi costale C 6, C 7 cu pneumotorax stg posttraumatic și fractură de stern.
Cel de-al treilea raport medico-legal nr. 2170 din 1 octombrie 2003, greșit apreciat de instanțe ca privind pe partea vătămată, în realitate este raportul efectuat la cererea procurorului și-l privește pe inculpat, care s-a apărat că a fost lovit în mod repetat cu bâta de către partea vătămată.
Raportul arată că nu s-au constatat semne de violență la examenul extern, că inculpatul acuză dureri la baza hemitoracelui drept, că s-a solicitat radiografie pe care din motive financiare inculpatul nu a efectuat-o, astfel că în absența investigațiilor solicitate și a semnelor olustive posttraumatice se apreciază că nu necesită îngrijiri medicale.
Așa cum rezultă din însăși declarația inculpatului, incidentul (bătaia) a avut loc în după-amiaza zilei de 27 septembrie 2003, leziunile pe care le-a prezentat inculpatul infirmă apărările inculpatului, în sensul că l-a transportat pe D.V. cu căruța la postul de poliție Mașloc, unde negăsind nici un polițist partea vătămată a coborât s-a spălat pe față și a plecat, urmând să meargă în Moldova la el acasă.
Este mai mult decât verosimilă susținerea părții vătămate, care a declarat că după ce a fost bătut în mod repetat inculpatul l-a dus cu căruța undeva departe pe câmp, loc în care l-a abandonat. Astfel, pe de o parte inculpatul a mințit atunci când a susținut că dezarmându-l pe D.V., care l-a lovit în cap pe el și pe martor, a aruncat bâta acestuia. Bâta ciobănească aparținând părții vătămate ca de altfel și pălăria acesteia au fost găsite în ziua de 30 septembrie 2003, în domiciliul inculpatului.
însăși inculpatul audiat la 1 octombrie 2003, de procuror a recunoscut că atunci când partea vătămată a coborât din căruță și s-a spălat pe față i-au rămas în căruță, iar el n-a observat, bâta și pălăria, descoperite în domiciliul său de organele de urmărire.
Un cioban care coboară singur din căruță, așa cum a susținut inculpatul, care a mai adăugat că nu l-a lovit cu bâta peste corp, ci doar cu pumnii și picioarele, nu își uită bâta ciobănească și pălăria.
Așa fiind se impune a fi analizate declarația martorului D.G., care a relatat că în zilele de 28 și 29 septembrie a fost plecat la o nuntă în județul Sibiu, de unde a revenit în noaptea de 29 septembrie, un consătean i-a spus că nu l-a mai văzut pe D.V. de sâmbătă.
Martorul a mai arătat că ciobanul său, martorul O.C. i-a relatat că a văzut când partea vătămată a fost crunt bătută de inculpat. în fine, martorul a arătat că în dimineața zilei de 29 septembrie, când s-a crăpat de ziuă, s-a trezit la ușa casei cu partea vătămată și a observat că aceasta avea urme de sânge și leziuni la cap și picioare și i-a spus că a fost bătut de C.M.
Martorul l-a condus pe partea vătămată la dispensarul comunal, de unde a fost chemată salvarea.
Din coroborarea declarațiilor martorilor, a declarațiilor contradictorii ale inculpatului și concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor și nu așa cum greșit au reținut cele două instanțe, infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Admițând recursul potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., hotărârile urmează a fi casate cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat și a cuantumului pedepsei.
Având în vedere că fapta a fost comisă pe un izlaz comunal, considerat loc public, urmează ca rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen.
Pentru infracțiunea săvârșită în condițiile constatării circumstanței legale atenuante a scuzei provocării și a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., inculpatul urmează să fie condamnat la 6 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.
Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei vor fi menținute.
în temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2003, la 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4645/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4033/2004. Penal → |
|---|
