ICCJ. Decizia nr. 4918/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 82 din 17 iunie 2004, Tribunalul Călărași, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpații N.A. și N.F.D. la câte 12 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., fiecare.
A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus prevenția de la 17 mai 2004 la zi, pentru fiecare inculpat.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A obligat pe inculpați în solidar la plata către Spitalul universitar de urgență București a sumei de 27.252.836 lei cheltuieli de spitalizare, cu partea vătămată G.F.C.
în baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, pronunțată împotriva lui N.F.D., prin sentința penală nr. 142 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Lehliu Gară, pedeapsă pe care inculpatul o va executa pe lângă pedeapsa pronunțată prin prezenta, având de executat în total 12 ani și 10 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Luând act de acordul inculpaților, a dispus obligarea acestora, în solidar, la plata către partea civilă G.F.C. a sumei de 550.000.000 lei, din care 50.000.000 lei despăgubiri civile și 500.000.000 lei daune morale.
A obligat pe fiecare inculpat la câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în seara de 25 decembrie 2003, în jurul orelor 18,30, inculpatul N.A. se afla la serviciu împreună cu fiul său N.F.D., pe care l-a trimis să-i cumpere un pachet de țigări și o sticlă de bere de la un bar, inculpatul N.F.D. plecând spre barul respectiv. Pe drum, s-a întâlnit cu vărul său N.F. cu care a consumat o sticlă de bere și după ce a cumpărat ceea ce-i ceruse tatăl său, a plecat spre locul de muncă al acestuia, despărțindu-se de vărul său.
în apropierea gării Preasna, inculpatul N.F.D. a fost însă acostat și agresat de un grup de șase persoane pe care nu le cunoștea, reușind în cele din urmă să scape de respectivii.
Ajuns la serviciul tatălui său, N.F.D. i-a relatat că a fost bătut de șase persoane, motiv pentru care N.A. s-a înfuriat și, dorind să-și răzbune fiul, a luat o bâtă de circa 60 cm lungime, legată la un capăt cu un șnur textil cu care a plecat spre gara Preasna, fiind urma de fiul său care, pe drum a luat și el o șipcă ce era așezată ca marcaj pe marginea autostrăzii aflată în construcție.
Ajunși în gară, cei doi inculpați nu au mai găsit cele șase persoane, ci au observat-o pe partea vătămată G.F.C., care stătea pe peronul gării, așteptând trenul pentru a pleca spre București.
Observându-l și crezând că făcea parte din grupul de șase persoane sus-menționat, cei doi inculpați s-au apropiat de partea vătămată și au sărit pe ea, lovind-o cu bețele în cap și peste corp. în urma loviturilor, partea vătămată s-a prăbușit între șinele de cale ferată, iar după ce șipca inculpatului N.F.D. s-a rupt, N.A. a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele, lăsând bâta jos. Imediat însă, inculpatul N.A. a fost tras de pe victimă de fiul său N.F.D., care a luat el bâta în mână și a început să o lovească în mod repetat cu aceasta, în cap și peste corp pe victimă.
La un moment dat însă, datorită strigătelor de ajutor ale victimei, martora N.N., privind pe geamul locuinței de serviciu, a observat cum cei doi inculpați o agresau pe victimă, semnalându-i soțului său N.G. cele observate. Acesta a ieșit afară și a strigat la inculpați să nu o mai lovească că o omoară, timp în care s-a auzit și zgomotul trenului rapid Constanța - București, ce se apropia de haltă.
Datorită intervenției martorului N.G. și zgomotului trenului ce se apropia, inculpatul N.A. a tras de fiul său pentru a pleca, însă după câțiva pași, N.F.D. s-a întors și l-a mai lovit de câteva ori cu piciorul pe G.F.C., lăsându-l plin de sânge, aproape inconștientă între șinele de cale ferată și au plecat spre locul de muncă al inculpatului N.A.
După câteva secunde, auzind zgomotul trenului și zărind luminile farurilor acestuia, victima a reușit să se rostogolească și să treacă peste șine între liniile de cale ferată, imediat trenul rapid trecând în viteză peste locul unde se aflase anterior victima.
Scena a fost observată atât de martorii N.G. și N.N., precum și martora I.V. dar, datorită modalității rapide de desfășurare a evenimentelor, toți martorii au crezut că trenul rapid trecuse peste victimă, însă, după ce acesta s-a îndepărtat au observat-o între linii și au auzit-o strigând după ajutor.
Martorul N.G. a mers imediat lângă victimă, a ridicat-o și a dus-o la ușa sălii de așteptare a gării, anunțând imediat organele de poliție și salvarea.
întrucât vremea era nefavorabilă, ambulanța nu s-a putut deplasa la locul faptei, astfel că victima a fost urcată în trenul personal și transportată la Lehliu Gară, de unde a fost preluată de ambulanță și internată de urgență la Spitalul Sf. Pantelimon, însă, datorită gravității leziunilor a fost transferată la Spitalul universitar de urgență București, unde s-a intervenit chirurgical, victima prezentând diagnosticul "politraumatism cu contuzie cerebrală hemoragică temporal dreapta și frontal stânga, hematom extradural temporo-bazal drept acut, otoliquoree dreapta, fracturi craniene multiple temporo parietal dreapta și fronto parietal dreapta. Penumotorax dreapta drenat.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpații, solicitând reducerea pedepselor.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 568 din 4 august 2004, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.F.D. și N.A., împotriva sentinței penale nr. 82 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Călărași.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, detenția de la 17 mai 2004 la zi. Menține starea de arest.
Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, cei doi inculpați au declarat recurs, solicitând în continuare, reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se hotărârea atacată în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se constată că situația de fapt a fost reținută în deplin acord cu probatoriul administrat, iar încadrarea juridică este cea legală.
Pedepsele aplicate, față de împrejurările concrete în care cei doi inculpați au agresat victima (total necunoscută de ei), repetând loviturile cu o intensitate deosebită, dovedind și cinism, nu pot fi apreciate ca excesive, ci judicios stabilite.
Ca atare, critica privitoare la individualizarea pedepselor, este nefondată, iar inculpații recurenți constituind un pericol sporit pentru viața membrilor societății, în cuantumul sancțiunii penale trebuie să se reflecte tocmai măsura de constrângere a colectivității, față de cei care comit asemenea grave fapte penale.
Numai în acest mod se vor putea respecta și cerințele art. 52 C. pen. și în final, scopul pedepsei de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Urmează deci, a se menține hotărârea atacată, iar recursurile vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5469/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4670/2004. Penal → |
|---|
