ICCJ. Decizia nr. 4770/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4770/2004

Dosar nr. 1157/2004

Şedinţa publică din 24 septembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 442 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatei C.A. la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 24 noiembrie 2000, inculpata C.A. a aruncat în bazinul toaletei publice din zona târgului săptămânal din comuna Asău, judeţul Bacău, cu scopul de a ucide fetiţa pe care tocmai o născuse în acel loc. Fetiţa a fost salvată la scurt timp după comiterea faptei, fiind găsită întâmplător de martorul F.D.

Prin Decizia penală nr. 56 din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel inculpata C.A. a declarat recurs, solicitând achitarea sa, deoarece nu a acţionat cu intenţia de a-şi ucide copilul ci datorită confuziei în care s-a aflat ca urmare a naşterii spontane, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă sau reducerea pedepsei, în considerarea situaţiei sale personale.

Examinând motivele de casare invocate de recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu poate fi primită susţinerea inculpatei că nu a acţionat cu intenţia de a ucide copilul.

Din probele administrate în cauză, şi anume declaraţiile martorilor şi ale inculpatei C.A., rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2000, inculpata, însărcinată în luna a IX-a, a plecat de acasă din satul Apa Asău la târgul săptămânal din comuna Asău, însoţită de sora sa D.M.E. şi de mama sa D.S., să cumpere un sac cu porumb. După cumpărarea porumbului, inculpata a încercat să ridice sacul în spate, ceea ce a declanşat procesul naşterii. Fără să spună sorei şi mamei sale ce se întâmplă cu ea, inculpata a intrat în toaleta publică din târg unde a născut o fetiţă pe care a lăsat-o să cadă în bazinul toaletei, după care s-a întors acasă, înştiinţându-şi familia că a avortat spontan.

În cursul procesului, la data de 18 septembrie 2003, inculpata a fost supusă unei expertize medico-legale psihiatrice, constatându-se că prezintă diagnosticul de reacţie depresiv-anxioasă situaţională şi că, în momentul săvârşirii faptei ar fi putut prezenta o stare de criză cu fugă disociativă (plecarea de la locul faptei, aparent fără scop, dar cu păstrarea grijei pentru propria persoană) ceea ce ar fi putut crea un episod confuziv cu diminuarea discernământului critic.

În urma analizei acestor probe, Curtea constată că instanţele mai sus-menţionate au reţinut corect vinovăţia inculpatei, aceasta acţionând cu intenţia evidentă de a scăpa de copilul pe care, în momentul săvârşirii faptei nu-l dorea, acceptând ca, aruncându-l în bazinul toaletei, copilul să moară.

Întrucât fapta săvârşită de inculpată a fost încadrată juridic corect în prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen., nu poate fi primită nici cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

Recursul inculpatei va fi admis numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, luându-se în considerare împrejurările concrete ale săvârşirii faptei, vulnerabilitatea deosebită a inculpatei datorită naşterii copilului, survenită în condiţiile improprii descrise în hotărârea atacată, cu consecinţa diminuării discernământului critic al acesteia, ca şi comportamentul inculpatei după săvârşirea faptei, caracterizat, între altele, prin grija pe care o poartă celor patru copii minori ai săi, inclusiv fetiţei pe care încercase s-o omoare.

Având în vedere aceste împrejurări şi luând în considerare prevederile art. 72, art. 74 şi art. 76 C. pen., urmează să se micşoreze cuantumul pedepsei aplicată inculpatei prin hotărârea primei instanţe şi menţinută de instanţa de apel prin Decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.

Casează Decizia penală atacată, numai în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată inculpatei C.A., pe care îl reduce de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal: