ICCJ. Decizia nr. 4772/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4772/2004
Dosar nr. 1098/2004
Şedinţa publică din 24 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 405 din 7 noiembrie 2003, Tribunalul Brăila, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:
- B.D. la 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 100, art. 109, art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.;
- Ş.D. la un an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen.;
- C.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74, art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- G.A.;
-L.M.D. şi
-B.N.T. la câte un an închisoare pentru complicitate la comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 lit. b) şi art. 80 C. pen.;
- E.H.M. la 5 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 100, art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
A aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu referire la toţi inculpaţii.
A constatat reparat prejudiciul, în valoare de 1.548.000 lei, produs părţii civile SC E.C. SRL Brăila.
A luat act că părţile vătămate P.N., D.I., D.L. şi A.V. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 400.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 20 iunie 2003, inculpatul C.G., fost muncitor necalificat, în cursul lunii mai 2003, la şantierul A.N.L. din cartierul Lacu Dulce, s-a deplasat spre şantierul menţionat cu intenţia de a sustrage materiale de construcţie, în vederea vânzării acestora, pentru a face rost de bani.
În jurul orei 17,00, s-a întâlnit cu inculpaţii Ş.D., B.D., B.N. şi E.H.M., cărora le-a propus să sustragă plăci BCA din incinta şantierului A.N.L.
Inculpaţii s-au deplasat la domiciliul martorului V.M., căruia i-au oferit spre vânzare plăci BCA, fără a preciza provenienţa acestora.
Martorul a fost de acord să cumpere materiale de construcţii oferite spre vânzare de către inculpaţi, pentru transportul acestora delegându-l pe şoferul său, inculpatul G.A., care efectua curse cu autocamionul.
Inculpaţii au sustras 39 plăci BCA de pe şantier, prin violenţă exercitată asupra paznicilor, pe care le-au descărcat apoi la domiciliul martorului V.M., primind în schimbul acestora suma de 400.000 lei.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpaţii C.G., G.A., Ş.D. şi L.D.M. au declarat apel, criticile privind încadrarea juridică a faptelor şi cuantumul diferit al pedepselor aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 23 din 21 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.G., G.A. şi L.M.D., întrucât starea de fapt şi încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond sunt conforme cu materialul probator administrat, iar pedepsele sunt judicios aplicate, în raport de criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin aceeaşi decizie, instanţa de control judiciar a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul Ş.D.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpaţii C.G., G.A. şi L.M.D. au declarat recurs, pe care nu l-au motivat în scris.
La termenul din 24 septembrie 2004, fixat pentru judecarea recursurilor, inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei, invocând comportarea bună avută anterior săvârşirii infracţiunii şi conduita procesuală sinceră.
Inculpaţii G.A. şi L.M.D. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din complicitate la infracţiunea de tâlhărie în complicitate la infracţiunea de furt, reţinerea de circumstanţe atenuante şi suspendarea condiţionată a pedepselor ce se vor aplica pentru această din urmă infracţiune, reţinută ca urmare a schimbării încadrării juridice solicitate.
Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 23 C. pen., „participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici".
Referitor la participaţia în forma complicităţii, legiuitorul a definit complicele ca fiind, într-o primă formă, conform art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) „persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală" în timp ce, conform art. 24 C. pen., autor este „persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală".
În raport de textele menţionate, cu referire la situaţia în care o infracţiune a fost săvârşită de un număr mai mare de persoane decât cel determinat de natura acesteia, se constată că distincţia dintre cele două forme ale participaţiei rezidă în caracterul acţiunilor infracţionale, în sensul săvârşirii nemijlocite a faptei penale sau înlesnirii în orice mod a săvârşirii acesteia.
Însă, participaţia, indiferent de forma acesteia se examinează în raport cu una şi aceeaşi faptă penală.
Ori, în cauză, s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, violenţele exercitate asupra paznicilor, de către inculpaţii Ş.D. şi B.D., fiind cunoscute de toţi participanţii care au continuat încărcarea plăcilor BCA în camion.
Ca atare, recursurile declarate de inculpaţii G.A. şi L.M.D. se constată a fi nefondate.
Pe de altă parte, ţinând cont de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi circumstanţele personale, instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului C.G., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.
Împrejurările invocate de către acest inculpat, în recurs, au fost avute în vedere de prima instanţă şi corect valorizate.
Pedeapsa aplicată apare ca fiind judicios proporţionalizată, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiilor acesteia, prevăzute de art. 52 din acelaşi cod şi nu se constată alte motive care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanţă, menţinută de instanţa de apel, ca urmare a respingerii apelului declarat de acest inculpat, pentru aceleaşi motive examinate de instanţa de control judiciar şi apreciate ca neîntemeiate.
Ca atare, şi recursul declarat de acest din urmă inculpat se constată a fi nefondat.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare, susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu, nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii menţionaţi care, în baza art. 192 alin. (2) şi (4) din acelaşi cod, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.G., G.A. şi L.M.D., împotriva deciziei penale nr. 23 din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4770/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4774/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
