ICCJ. Decizia nr. 4790/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4790/2004
Dosar nr. 4117/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 446 din 9 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 2423/2003, inculpatul M.V. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a mai fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, în baza art. 240 C. pen., la 2 ani închisoare în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la un an şi 2 luni închisoare în baza art. 288 alin. (1) C. pen. şi la un an închisoare în baza art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
Tot astfel, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionate pentru pedepsele de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., un an închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., un an închisoare pentru art. 293 C. pen., un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 743/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, dispunându-se ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, în total inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a confiscat în folosul statului, suma de 9.000.000 lei şi s-au anulat actele false şi anume adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Gorj nr. 11885/2001, certificatul constatator nr. 3384/2001 al oficiului Registrului Comerţului Gorj, autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 003048 din 20 octombrie 2000, contractul de închiriere nr. 31159/ N din 22 aprilie 2001 cu încheierea de autentificare nr. 4724 din 24 iulie 2001.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În luna iulie 2001, de convenienţă cu B.G., fostă consilier juridic la Ministerul Industriei şi Resurselor, declinându-şi o calitate falsă, aceea de consilier în cadrul ministerului, a pretins şi primit de la F.R.D., administratorul SC N.P.C. SRL, suma de 9 milioane lei pentru a fi înmânată unor funcţionari din cadrul amintitului minister în scopul eliberării autorizaţiei, pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor metalice feroase.
Pentru aceasta inculpatul a falsificat documente de care a uzat. Întrucât a fost nemulţumit de suma primită şi pentru că F.R.D. a refuzat să-i dea şi alţi bani, l-a ameninţat pe acesta că va dispune controale urmate de sancţiuni.
Împotriva sentinţei penale de mai sus, inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea sa pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
A solicitat de asemenea redozarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Prin Decizia penală nr. 311 din 23 iunie 2004, pronunţată în dosarul nr. 188/P/2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând prevederile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., inculpatul solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Probele administrate în cauză în toate fazele procesului penal au stabilit fără dubii vinovăţia inculpatului pentru toate infracţiunile, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat.
Declaraţiile lui F.R.D., procesul-verbal de sesizare din oficiu, adresa, documentele referitoare la autorizări, declaraţiile martorilor B.G., S.I., B.A., proces-verbal de confruntare, declaraţiile inculpatului, confirmă faptul că după ce s-a prezentat sub o calitate falsă, inculpatul a pretins şi primit suma de 9 milioane lei pentru a fi înmânată unor funcţionari din cadrul Ministerului Industriilor şi Resurselor în scopul avizării activităţii societăţii unde F.R.D. era administrator.
Nemulţumit de cuantumul sumei primite şi pentru că administratorul nu a suplimentat suma, l-a constrâns şi l-a ameninţat pentru acestea cu un control de represalii.
De altfel însuşi inculpatul a recunoscut în depoziţiile sale săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.
În aceste condiţii recursul inculpatului urmează a fi respins cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 311 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4789/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4791/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
