ICCJ. Decizia nr. 4795/2004. Penal. Revizuire. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4795/2004
Dosar nr. 4342/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 713 din 25 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 248 din 13 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5078/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, formulată de condamnatul N.C. ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
N.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin sentinţa nr. 248/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a cărei revizuire s-a solicitat pe motiv că a fost lipsit de apărare, că este nevinovat, că martorii solicitaţi nu au fost audiaţi de către instanţă şi că prima declaraţie luată de poliţie i-a fost dictată.
S-a mai reţinut că cererea formulată de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres şi limitativ de lege pentru admisibilitatea cererii, ci vizează chiar fondul cauzei, pe cale de consecinţă fiind respinsă ca inadmisibilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 456 din 17 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestor hotărâri, revizuientul a declarat recurs, iar faţă de motivele invocate în cererea iniţială şi reiterate în apel, a solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Pentru ca o cerere de revizuire bazată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiţii; să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, pe baza acelor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii.
Or, revizuientul nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanţă, ci, vizând fondul cauzei, face referire la analiza cererilor de probe formulate, aspect ce a putut fi analizat cu ocazia soluţionării căilor de atac.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca nefondată de instanţa de apel.
În consecinţă, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul N.C. împotriva deciziei penale nr. 456 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4791/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4796/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
---|