ICCJ. Decizia nr. 4789/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4789/2004
Dosar nr. 4127/2004
Şedinţa publică din 27 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul B.N., a fost condamnat la 20 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul de 465 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani, 9 luni şi o zi aplicată prin sentinţa penală nr. 640/1999 a Judecătoriei Petroşani, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 20 de ani.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), conform art. 65 C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei şi s-a menţinut starea de arest, deducându-se prevenţia de la 22 ianuarie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că în ziua de 21 ianuarie 2003, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a ucis-o pe mama sa, B.M., de 83 de ani.
Moartea acesteia s-a datorat multiplelor lovituri cu pumnul în faţă, cât şi lovirii repetate cu capul de pervazul ferestrei.
Datorită vârstei înaintate şi bolilor de care suferă, victima a fost în imposibilitate de a se apăra.
Apelul inculpatului a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 227 din 24 iunie 2004, iar apelul Parchetului admis în parte, numai cu privire la deducerea preventivă de la 23 ianuarie 2003 la zi.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea întrucât nu este autorul infracţiunii.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă comportamentul deosebit de violent al inculpatului faţă de victimă, mama sa, fapt ce a determinat în decembrie 2002, internarea acesteia în spital datorită multiplelor hematoame produse prin agresiune.
Acest comportament a culminat în ziua de 21 ianuarie 2003, când inculpatul a devenit deosebit de agresiv, lovind victima repetat.
Leziunile provocate de inculpat au fost sesizate de martora C.A., care a înţeles din relatările victimei că a fost lovită de inculpat.
De asemenea, martorul M.V., care locuia în apartamentul vecin cu familia B., a auzit zgomote specifice unor lovituri şi apoi glasul inculpatului.
Audiat în legătură cu săvârşirea infracţiunii inculpatul B.N. a negat săvârşirea faptei, susţinând că loviturile constatate şi care au dus la deces au fost provocate de căderea repetată a victimei.
Susţinerea sa este contrazisă de martorii audiaţi în cauză, precum şi de raportul de autopsie nr. 15/A II/2003 din care rezultă că leziunile traumatice s-au produs prin loviri repetate cu şi de corpuri dure şi nu prin cădere accidentală.
În concluzie, instanţele au stabilit corect încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat, cât şi vinovăţia acestuia, nefiind motive care să conducă la achitarea sa de orice penalitate.
Motivul vizând greşita individualizare a pedepsei este, de asemenea, neîntemeiat.
Instanţele au ţinut cont de gradul de pericol social concret al infracţiunii, omor calificat, de împrejurarea că este recidivist, cât şi faptul că a negat permanent săvârşirea faptei, nemanifestând nici un regret faţă de faptul că şi-a ucis mama.
Pedeapsa de 20 de ani aplicată corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului B.N. va fi respins ca nefondat.
Se deduce prevenţia de la 23 ianuarie 2003 la zi şi va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Se constată că nu sunt motive care luate în considerare din oficiu în favoarea inculpatului să conducă la casarea hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N., împotriva deciziei penale nr. 227/ A din 24 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 ianuarie 2003 la 27 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4786/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4790/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
