ICCJ. Decizia nr. 4881/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4881/2004
Dosar nr. 5242/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 14 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în dosarul nr. 185/2004 s-a dispus respingerea cererii apărătorului apelantului inculpat M.G. de a fi ataşate la dosarul cauzei foile de observaţie clinice întocmite în legătură cu victima, aflate la Spitalul Municipal Râmnicu Vâlcea şi la Spitalul municipal nr. 1 Craiova şi cererea privind înaintarea raportului de expertiză psihiatrică, întocmit în cauză către L.M.L. Mina Minovici Bucureşti pentru a stabili cu exactitate gradul scăzut al discernământului inculpatului, ca fiind neconcludente soluţionării cauzei.
S-a amânat cauza la data de 5 octombrie 2004, pentru când se va repeta procedura de citare cu părţile şi se va cita martorul P.G. cu mandat de aducere.
S-a dispus să se revină cu adrese către C.A.C. din cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti în sensul celor de mai sus.
În baza art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi I.G. şi M.G.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat necesar a se acorda un nou termen de judecată pentru lipsa martorului P.G., urmând a fi citat acesta cu mandat de aducere.
Totodată s-a apreciat că se impune a se reveni cu adresă către C.A.C. din cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, pentru a comunica relaţiile solicitate prin încheierea de şedinţă din data de 1 iunie 2004 şi a se ataşa la dosarul cauzei înregistrarea notelor de şedinţă ale încheierii din data de 29 iulie 2004.
În ce priveşte măsura arestării preventive a apelanţilor inculpaţi, instanţa a constatat că a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea acesteia pentru fiecare inculpat, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la aplicarea acestei măsuri.
În termen legal, inculpatul M.G. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate mai sus, motivele fiind netemeinicia menţinerii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi, în consecinţă, judecarea sa în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele consecinţe:
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, litera d al acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că, dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii de fond şi de apel, menţinerea arestării preventive a inculpatului, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanţele competente.
Ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei penale nr. 18 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri, este legală.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva încheierii din 14 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. 185/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4834/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4978/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
