ICCJ. Decizia nr. 5528/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5528/2004
Dosar nr. 5916/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 1 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 7308/2004 al Curţii de Apel Suceava s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpaţilor D.G., D.R.C., V.R., V.R., S.M., S.D., V.M., B.G.C., D.L. şi D.C.
A dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Suceava.
A fixat termen la 11 octombrie 2004, pentru judecarea cererii de recuzare a judecătorilor din cadrul Tribunalului Suceava.
Hotărând astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, inculpaţii D.G., D.R.C., V.R., V.R., S.M., S.D., V.M., B.G.C. şi D.L. se află în curs de judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, iar inculpatul D.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.
La termenul din 30 septembrie 2004, când s-a pus în discuţie menţinerea stării de arest, apărătorul inculpatului D.C. a formulat cerere de recuzare a judecătorilor din completul de judecată, iar după respingerea acesteia, a formulat o nouă cerere prin care a recuzat pe toţi magistraţii din cadrul Tribunalului Suceava şi ai Curţii de Apel Suceava.
Prin încheierea din 30 septembrie 2004, dată în dosarul nr. 6075/2004, Tribunalul Suceava a înaintat dosarul potrivit art. 52 alin. (5) C. proc. pen. Curţii de Apel Suceava pentru soluţionarea cererii de recuzare.
Curtea, examinând cauza a constatat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (51) C. proc. pen., inculpaţii fiind arestaţi, au obligaţia să dispună cu privire la starea de arest a acestora şi ca urmare, procedând conform art. 3002, raportat la art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, a reţinut că arestarea preventivă s-a luat cu respectarea dispoziţiilor art. 148 şi art. 143 C. proc. pen., temeiuri care subzistă şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate şi în consecinţă, a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Cu privire la cererea de recuzare a judecătorilor din cadrul tribunalului a reţinut că, deşi, cererea a fost formulată doar de un singur inculpat, date fiind cazurile de indivizibilitate şi conexitate prevăzute de art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. proc. pen., judecarea în continuare chiar şi cu privire la menţinerea arestării preventive faţă de toţi inculpaţii, este oprită, urmând a fi reluată după soluţionarea cererii de instanţa superioară.
Constatând că inculpatul D.C. a formulat cererea de recuzare şi faţă de magistraţii Curţii de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpaţii V.M., V.R., V.R., D.G., D.R.C., S.M., S.D. şi D.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că cererea de recuzare privind judecătorii de la Curtea de Apel a fost reiterată înainte de efectuarea oricărui act de către completul de judecată, imediat după efectuarea apelului şi deci, fiind recuzată întreaga instanţă, acesta nu putea dispune cu privire la starea de arest a inculpaţilor, motiv pentru care consideră că încheierea de şedinţă este nulă absolut, fiind dată şi cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor.
Pe fond, apărătorul ales al inculpaţilor a susţinut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive faţă de aceştia nu mai subzistă în prezent, ba mai mult, din actele medicale depuse la dosar reieşind că inculpatul S.D. nu are discernământ, iar inculpatul D.G. suferă de grave afecţiuni ce nu pot fi tratate în reţeaua penitenciarelor.
Recursul declarat de inculpatul D.G. este fondat, iar recursurile declarate de inculpaţii V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. şi S.D. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 139 alin. (34) C. proc. pen., dacă instanţa constată pe baza unei expertize medico legale că cel arestat preventiv suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a suporta regimul de detenţie, dispune, la cerere, sau din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive.
Având în vedere că s-au depus la dosar acte medicale, între care şi adresa nr. 10/ G din 14 iulie 2004 emisă de Serviciul de Medicină Legală Suceava, la solicitarea Tribunalului Suceava, din care rezultă că inculpatul D.G. prezintă hipertensiune arterială stadiul I/II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, insuficienţă ventriculară stângă, afecţiuni ce nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P. şi necesită internarea într-o secţie de cardiologie într-un spital ce aparţine Ministerului Sănătăţii, Curtea apreciază, faţă de concluziile reieşite din actele medicale menţionate, că în cauză sunt întrunite cerinţele textului legal mai sus indicat şi în consecinţă, va admite recursul declarat de inculpatul D.G., va casa încheierea atacată, va dispune revocarea măsurii arestării preventive luată faţă de acest inculpat şi o va înlocui, conform art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu măsura de a nu părăsi localitatea.
În ce priveşte solicitarea inculpatului S.D. de a se constata pe baza actelor medicale depuse la dosar, că este lipsit de discernământ, se constată că nu poate fi primită, concluziile Serviciului de Medicină Legală Suceava, înaintate sub nr. 11/ G din 17 august 2004, fiind în sensul că inculpatul are discernământul diminuat, prezintă pericol pentru societate şi se recomandă internarea într-un institut medical de specialitate al Ministerului Sănătăţii, Stabiliment C.R.R.M.
Cât priveşte critica formulată de inculpaţi, în sensul că încheierea atacată este lovită de nulitate, deoarece Curtea de Apel Suceava a procedat la verificarea legalităţii detenţiei inculpaţilor şi a dispus cu privire la această măsură, în condiţiile în care se formulase cerere de recuzare a magistraţilor acestei instanţe, se constată că este nefondată.
În acest sens, se reţine că potrivit art. 52 alin. (51) C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege.
Or, în speţă, Curtea de Apel Suceava sesizată cu soluţionarea cererii de recuzare a tuturor judecătorilor de la tribunal, inculpaţii fiind arestaţi, avea obligaţia, potrivit textului de lege mai sus arătat, ca înainte de a se pronunţa asupra recuzării, să dispună cu privire la starea de arest preventiv a acestora, ceea ce a şi făcut prin încheierea atacată.
Nefondată este şi susţinerea că instanţa a pronunţat încheierea, cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor, de vreme ce din preambulul acestei hotărâri rezultă că inculpaţii, prezenţi în instanţă, au fost asistaţi, toţi de apărători aleşi.
Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. şi S.D., Curtea apreciază că acestea se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acestora.
S-au avut în vedere, gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, circumstanţele reale şi personale ale acestora, subzistând cumulativ cerinţele art. 148 C. proc. pen., respectiv pedeapsa închisorii pentru faptele de care au fost învinuiţi, mai mari de 4 ani şi existenţa probelor certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, un număr mare de persoane fiind indignate de modalitatea în care inculpaţii vând şi cumpără persoane, între care şi minori, pe care le exploatează prin obligarea de a cerşi, de a fura sau de a se prostitua, pentru a le aduce venituri, existând şi temerea că puşi în libertate vor săvârşi şi alte fapte de acelaşi gen.
Pentru considerentele de mai sus, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.G., iar în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. şi S.D., pe care îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva încheierii din 1 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 7308/2004.
Casează încheierea atacată, numai cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului, luată în baza mandatului de arestare preventivă nr. 110 A din 10 iunie 2004, emis de către Tribunalul Suceava, pe care o revocă.
În baza art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., ia faţă de inculpat măsura de a nu părăsi localitatea.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului D.G., dacă nu este arestat în altă cauză.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. şi S.D. împotriva aceleiaşi încheieri.
Obligă pe recurenţii inculpaţi V.M., V.R., V.R., D.R.C., S.M., D.L. şi S.D. la plata sumei de câte 600.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5463/2004. Penal. L.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5831/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
